84.Poeziua de duminică
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Dacă ploaia, colț cu Pierre de Coubertin, la parter, n-ar sta să vadă, din patru-n patru episoade, cum, cadru cu cadru, trec Paralympics, nu și-ar mai face cu Twin Peaks câte-o fractură de craniu frunzele de cupru-straniu?
Din „marea carte a istoriei” nu se învață nimic, proba cea mai concludentă fiind evenimentele care se repetă supărător într-o formă sau alta. Mirabil însă e să constați că marea muzică e cea care aduce armonia perfectă între oameni, indiferent de considerentele „definitorii” în timp și spațiu. Ce poate fi […]
Azi e cald și cred că îți pasă, nu-i așa?, de fața de masă la care stăteam când Suzuki n-avea cum s-o scoată din muchii, dar vezi că,-n februarie, are vânt potrivit până la tare si deja ajunge la Rolf Bossert, și nu ninge de golf.
Trebuie să fii geniu componistic ca să transformi motivul principal al unui imn de Stat într-o arie de operă; mai trebuie să ai și norocul ca imnul respectiv să nu se fi schimbat de nu știu câte ori, astfel încât melomanii să poată recunoaște, în timp, despre ce este vorba. […]
Noaptea, ce pasăre bobul de mazăre e la piciorul meu când ai zborul numai c-un geamăt mai plin de freamăt și doar c-un dram de loc la geam?
Arta se dovedește supra pandemică în anul Beethoven; chiar și fără spectatori, grandoarea sărbătoritului rămâne neștirbită plasându-l intro, întru noi. S-au repetat lucruri știute, printre altele și faptul că nu Beethoven a simțit că destinul bate la ușă în primele tonuri ale simfoniei a cincea, ci biograful său pe nume […]
Mozart pare să fi fost primul care a încercat să le astâmpere curiozitatea contemporanilor săi privind lumea orientală; în Răpirea din serai, muzica lui Amadeus, oricât de divină, nu poate realiza trecerea peste limita a două lumi, astfel încât – arătam cu o ocazie trecută – răpirea nu e altceva […]
Orice parlament este până la urmă o formațiune teatrală temporară, pe patru ani, cu actori mai mult sau mai puțin talentați. Verdi știa acest lucru din proprie experiență, în calitate de senator al Italiei unificate. Nu numai că și-a interpretat impecabil rolul, fiind mai apoi senator pe viață, dar a […]
Profundele trăiri aurifere mentale ale unor (com)patrioți, în fapt mai mult sau mai puțin recente (specifice nu doar nouă, cum sublinia recent un distins privitor) probând grave disfuncții mentale, nu pot decât să ne ducă în calitate de melomani la observația că muzica este cea care valorizează sublim și răul […]
Dincolo de așteptările și cumințenia (sau nu) fiecăruia, ce poate fi un cadou mai potrivit pentru un meloman adult sau copil, în seara de Crăciun decât un Spărgător de nuci oferit cu generozitate de Piotr Ilici Ceaikovski, un dar neperisabil, etern. Poate tocmai de aceea afirma un cunoscător că această […]