MUSICA PURITAS DOMINICA (varietatea unicității sacrului)

Nu cred că e neapărat un păcat  să afirm că sacrul în afara marii muzici ar fi departe de pământ; dar, cum și îngerii cântă în ceruri, e firesc ca aici, terestru adică, muritorii să se străduiască și mai mult. Fără vreun contract scris cu Divinitatea, marii compozitori au lăsat pentru eternitate și cel puțin o compoziție glorificatoare a sacrului celest descins  pe… pământ adesea. Grandoarea acestui gen de muzică stă și în aceea că, surprinzător, nu se supune canoanelor ideatice, formale nici atât și cu toate acestea răspunde tuturor exigențelor… ideatice și formale. Mater dolorosa mama îndurerată iuxta crucem lângă cruce primește în timp atâtea expresii muzicale diferite și cu toate acestea rămâne aceeași imagine sonoră a durerii materne dincolo de timp și spațiu. Neîndoielnic Stabat Mater a nefericitului Giovanni Battista Pergolesi mort la 26 de ani, rămâne poate cea mai tulburătoare compoziție de gen. O audiem în  interpretarea unui trio fabulos: Nathalie Stutzmann  la baghetă și Philippe Jaroussky cu Emöke Baràth într-o divină complementaritate. Interesant însă e  faptul că la un mare compozitor de operă, Rossini, Stabat Mater primește cu totul alte sonorități (precum Requiem la Verdi),  tristețea și grandoarea având alte coordonate; Mater însă rămâne Aceeași căci compozitorul e servul Aceluiași. Întâi câteva fraze din partea lui Sir Antonio Pappano la Accademia Santa Cecilia di Roma, în compania unor „soliști magnifici” cu adevărat. Apoi in integrum dar în altă variantă interpretativă.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *