De demult, atât de demult, pe când elevii îşi caligrafiau visele lor delicate pe pagina de gardă a cărţilor cu cotoare melancolice, toamna era sfârşitul marilor vacanţe : un port luminat de soarele nostalgiei, dincolo de care se întrevedea doar largul de dor. De demult , atât de demult, cei […]
Aceasta este cea din urmă fotografie pe care o încredinţăm romanului nostru de dragoste. În ea iubirea se adăposteşte cu întreaga ei lucire tomnatecă: un singur anotimp ne mai poate fi casă, cel al melancoliei, iar singurul timbru pe care îl mai putem desluşi este acela al nostalgiei. Aceastea este […]
Mereu, pururi, neîncetat, pe vecie, necontenit, oricând. Iată câteva sinonime pentru adverbul totdeauna. Puse împreună, România și totdeauna fac, întotdeauna, casă bună. Pe de-o parte, România de totdeauna ține de perenitate, de dăinuire (,,Trebuie să insistăm mereu asupra acestor legături de la egal la egal, foarte firești – și subliniez […]
(fragment) Doamnă! Tânăra insistă. Se uită la pâini. Vânzătoarea de la brutărie zâmbește. Pe Iulia o știe de mică. Familia fusese greu încercată cu această fiică cu mințile aiurea. Mama a crescut-o și a educat-o cum a putut mai bine. Politețea se lipise de fată. Dar și […]
Baraca ruginie de pe plajă, plină de așchii și de sare, adăpostește plasele de pescuit. Mormanele au din loc în loc plute, ca niște bile turtite. Par încurcate definitiv, se supun una alteia. Sau se lasă pradă degetelor subțiri și abile sau pur și simplu răbdării unui pescar. Să stau […]
Cartea lui Angelo Mitchievici, “Farmecul vieţilor distruse. Câteva reflecţii despre ratare”, poartă amprenta memorabilă a materiei delicate şi melancolice din care se naşte : visătoare, sensibilă şi memorabilă, ea imaginează un edificiu în centrul căruia se află poate cea mai omenească dintre condiţii, aceea a ratării. Între vis şi pierdere, […]
Giacomo Leopardi s-a născut pe data de 29 iunie 1798 la Recanati, un orășel din Statul Papal. Este fiul contelui Monaldo și al marchizei Adelaide Antici. Tatăl provenea dintr-una din cele mai nobile familii ale zonei, iar mama era o femeie energică, devotată onoarei și averii familiei. În ciuda atmosferei […]
Volumul „Cei frumoși și cei buni” de Cristian Fulaş a apărut în anul 2017 la editura Polirom, colecția EGO proză și conține cinci nuvele (50 de bani, Agenția, Liniștea, Giovanni, În celălalt loc, cu o spaimă perpetuă) între care se creează o fină și indisolubilă legătură. Autorul pare să-și provoace […]
Câteva considerații pe marginea cărții lui Vasile Ernu, Sălbaticii copii dingo Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la adolescență, sunt copleșit de emoții. Ea a fost pentru mine etapa în care am făcut un salt major, din spațiul rural, recent urbanizat, în care mi-am trăit […]
“Impudoare. Despre eu va fi vorba” este un exerciţiu de autoportret crepuscular, o privire în care eul fragmentat şi dialogic al lui Gabriel Liiceanu se întrevede în mişcarea de cuvinte a textului însuşi. Carte ivită din explorarea cărţilor ce alcătuiesc un întreg traseu iniţiatic, carte ivită din revizitarea paginilor ce […]
