Mergea de-o viață întrebând Unde era Împărăția. Unii spuneau că-i mai departe, Alții-l nelinișteau zicând C-ar fi trecut prin ea în grabă, Demult, fără să fi știut. Când l-a înconjurat deșertul, S-a-ntins pe spate în nisip, Având în față numai cerul, Și cum stătea cu ochii duși, I-a nălucit că […]
pot fi surprinzătoare mai ales când provin dintr-un domeniu (re)cunoscut deja ca generator de stupizenii cu pretenții inutil de … contrazis. Un autor roman scria că monștrii sunt alcătuiți din contraria elemente contrare. Cicero scrie despre relatio contrariorum alăturarea contrariilor. Recent am avut parte de două surprize contrare: un post […]
Dacă timpul Crăciunului e de obicei învăluit de blândeţea iernii şi a zăpezii, Învierea aduce o eleganţă unică în natură, care ne ajută: ieşim din mocirla şi frigul lunilor februarie martie, străzile se umplu de muguri şi primele frunze, chiar dacă mai e frig ştim bine că e ultimul frig. […]
Am uitat pe enter, cu cheia de Fender s-apăs, când ce vis și făcut ți-am scris?
Un amic și întru ale melomaniei mi-a sugerat să purific muzical o duminică raportându-mă(-ne) la îngeri. Mai mult sau mai puțin simplu în măsura în care personaje angelice întâlnim în marea muzică, dar îngeri propriu ziși nu (și totuși…). Ne întoarcem în timp la Angelus Domini într-o interpretare monahală. Continuăm […]
Cu o introducere (a: mică biografie insinifiantă) și un b: scurt slalom printre varii ambiguități sau dubioșenii ale datelor statistice, chestionarelor, sondajelor și recensămintelor sociologice (ba chiar și-un mărunt c:), încerc să sugerez niște răspunsuri mai puțin simpliste, tipicare, bătute-n cuie, răsrepetate. Și-anume la chestiuni gen: de ce nu-s oamenii […]
E. E. Cummings Ție îți mulțumesc Doamne pentru cea mai minunată Ție îți mulțumesc Doamne pentru cea mai minunată zi: pentru duhurile arborilor înverziți și pentru albastrul de vis al cerului; și pentru tot ceea ce este pur ceea ce este infinit ceea ce este da (eu […]
Când am pătruns, pe la amiază, În catedrala părăsită, Intra prin geamurile sparte O forfotă de păsări albe: Se răspândeau furând în aer Statui și chipuri din icoane, Coloanele băteau din aripi, Se unduiau în fâlfâire, Se preschimbau în stol de șoapte, Și rămâneau în așteptare, Lăsând zidirea să-și ia […]
Trieste m-a surprins în atâtea rânduri încât nici după mai mulți ani petrecuți aici nu sunt sigur cine este Sfântul protector al acestui port: San Giusto, care din catedrala cu același nume domină colinele carstice ale orașului? San Leopold al Vienei, cunoscută fiind influența și, deseori, nostalgia istorică a triestinilor […]
reprezintă evident motorul formulării unor informații mediatice, astfel încât, cum spune înțeleptul Cronicar, „cine va voi să le creadă bine va face, iară cine nu va voi iarăși bine va face”. Nu se pune deci problema credibilității a ceea ce auzi dintr-un canal sau altul, pentru că totul e supoziție […]
