Thomas James Scrisoare către o persoană mută Dacă cuvintele mele te-ar putea ajunge, acum, în orice fel, ți-aș spune așa: Azi după-amiază am intrat într-un desiș Cu flori de aur, care habar n-aveau de nimic. Nu puteau auzi nimic. Am mers printre un milion de urechiușe […]
La o fereastră înflorește galben semnul de adio al unei gutui, ziua se scutură lent prin vitralii Sub pleoapele închise port candele aprinse și urc pe treptele de fum din sfinți rămași fără stăpîn Legat de înalt cu genunchii lustruiți de marmura podelei am tunică roșie de sfînt neplecat în […]
„Mană cerească au fost pentru mine anii 2020 și 2021, când am urmat sfatul interbelic dat de Mircea Eliade cum că vacanțele trebuie rezervate marilor lecturi sau recitiri de care, altminteri, nu-ți poți face vreme nicicând. Spre finalul lui 2020, doi buni prieteni, Oana Serafim și Mircea Mihăieș, mi-au smuls […]
Când ai plecat, felii de lime pluteau în pahar, ochii mei au văzut în paiul subțire o nouă axă a lumii. Aproape de capăt, sunt incapabilă să mixez detaliile unui întreg: aerul suplu, dunga de soare, noxele, vagile zgomote ale nopții. O înclinare a capului și pot închide ambele pleoape, […]
astăzi se împlinesc nu stiu câți ani de la nașterea lui pessoa în cinstea lui plouă în cinstea lui ne scăldăm în tristețe bunica mea muncea greu râdea cu toată inima uneori își păta hainele cu mâncare se dădea în vânt după oamenii buni & prietenoși însă ar fi făcut […]
Un corolar atrăgător al deținerii adevărului este dreptul de a determina hotarele acestui adevăr și de a-i localiza pe ceilalți în afara sau în interiorul acestor hotare. Damnarea este localizarea (celorlalți) în afara hotarelor adevărului, în dimensiunea neantului, a răului, a Nu-ului. Iar de cunoașterea răului Dumnezeu voia să ne […]
etimologic cugetând, poate fi util (vector, vectoris, cel care transportă, duce, de unde și vehiculum), de exemplu o corabie la cei vechi, dar și malefic; depinde de conținutul transportului, mai ales dacă e … imaterial, contemporan nouă. În țara vecină – adică în ceea ce a rămas din ea – […]
Culoarea e ademenirea Prin care fluturii și floarea Se fac dorite, iar mireasma Ce năvălește brusc în aer E vâlvătaia din chemare. Crește-n auz o-nvălmășire De zumzete și zvon de păsări Care se caută nebune. Simți? Trece și prin noi delirul Celor ce ne-au adus pe lume Și ca pierduți […]
dans popular cubanez, cu muzica aferentă, se caracterizează, spre deosebire de sarabandă, printr-un ritm mai lent, pași bine măsurați. Denumirea din spaniolul habanera, femininul lui habanero, însemnând dans (sau/ și) muzică din Havana. Primește notorietate în secolul XIX. Nu există nici un dubiu asupra faptului că habanera cea mai celebră […]
