MUSICA PURITAS DOMINICA (basul… )

reprezentând registrul cel mai de jos al vocii bărbătești, în expresia sa pură este o raritate; „vorbim” cel mai adesea de bas-baritoni, ceea ce nu e tocmai just. Un foarte tânăr bas (timișorean) afirma recent, conștient de statutul său, că rolurile bașilor sunt de regulă secundare, nicidecum principale, dar că „fără ei nu se poate”. Tocmai acest aspect îl voi releva în cele ce urmează. Începem cu o glorie a basului timișorean de acum câteva decenii: Csaba Airizer; îl audiem în calitate mefistofelică dar și ca excelent calomniator; două arii fără de care cele două opere sunt de neimaginat. La ora actuală Franz Josef Selig și Stefan Kočan sunt cotați printre cei mai buni bași din lume, pe bună dreptate. Selig ca Sarastro dă substanță Flautului, iar în calitate de Comendatore încheie cariera lui Don Giovanni în duetul final. Al doilea e de-a dreptul uluitor: o singură arie în Trubadurul, esențială căci aflăm de unde se trage totul; apoi un Sparafucile esențial pentru că împlinește la maledizzione. În fine, oricât de surprinzător, uluitor chiar, Ombra mai fu, nu doar pentru contratenori. Cum scrie Horatius, revin de unde am plecat: la Timișoara cântă tânărul citat la început; Gelu Dobrea e un Mare Inchizitor (din păcate nu pe malul Begăi…) în mare ascensiune.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *