Și-atunci

Am ciocănit în poartă
Și mi-a deschis chiar vântul,
Grădina părăsită
A început să cânte
Și când mi-am trecut mâna
Prin ierburile-nalte,
M-a-mbrățișat dogoarea
Miresmelor trezite.

Din așezarea veche
Mai rămăsese scara
Care în timp crescuse
Albind până la ceruri.
M-am așezat pe-o treaptă,
Cu sufletul la gură
Și-atunci m-a smuls văzduhul
Și m-a sorbit lumina.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *