In locul în care am stat, alți oameni vor sta,
alte sunete vor roti masa de aer.
Am văzut îndrăgostiți, noaptea, în mare,
luna-ncrețindu-le fețele;
claviculele strălucitoare și ceața,
luminile-nghesuite de-a lungul falezei.
Șapte zile din șapte
mi-am hrănit cu sfințenie frica,
mi-am înghițit
pilulele împotriva singurătății.
Am trăit povestea unui animal hăituit,
am aflat că nu pot iubi când mi-e frig.
Că inima mea e un craniu-mpușcat,
din care toate-amintirile se revarsă deodată.
Ca un vânt, ca un val, ca o ninsoare eram.
Tu aveai ochii triști, tu aveai
culoarea orașului.
Tu erai mai singur decât mine.
