Edwin Morgan Când vei pleca Când vei pleca, dacă vei pleca, și-o să vreau să mor, nu va fi nimic care mă va salva mai mult decât seara aceea când ai adormit în brațele mele lăsându-te în grija mea tandră. Am lăsat întunericul din cameră să bea […]
Unde lumea mea se sfârșește, începe a ta – corpul tău atins de o rază, corpul tău iluminat de albul neonului. Sunt atâtea aspecte asupra cărora nu m-am oprit. Dacă pui o crenguță de mușcată în apă, îi cresc mustăți pe care oamenii le numesc rădăcini. Dacă pui un om […]
nu se vrea nicidecum o parafrază la geniala scriere Război și pace ci o constatare mereu actuală de peste două milenii. Dacă ne întrebăm în context „cine minte?”, etimologic cel puțin – căci totul pornește de la mens, mentis – e evident că acela care are minte, iar la următoarea […]
privite în timp s-au afirmat ca entități interpretative independente. Câteva dintre ele continuă să ne fascineze după sute de ani, adeverind credința că în vocile interpreților mereu alții de-a lungul secolelor și datorită vârstei lor suave există ceva nevăzut dar auzit și căutat acolo Sus in excelsis. În 1212 se […]
Deși s-a scuturat tot ce am scris, Mă bucur că rămân în urma mea Volume de un alb imaculat. Cine le va deschide mai târziu, Atras de nevăzutul lor cuprins, Își va imagina caligrafii Care se șterg când ochii le ating Și în foșnirea foilor subțiri, Va desluși ce n-am […]
Louise Erdrich Viața te va birui Viața te va birui. Nimeni nu te poate proteja, chiar și atunci când alegi să trăiești singur pentru că singurătatea cu golurile ei te va descompune. Trebuie să iubești. Trebuie să simți. Pentru asta ești aici pe pământ. Ești aici pentru a-ți […]
credit foto: Răzvan Lazăr E bine să stea împreună pe această bancă. Ar putea fi banca lor. Simțeau cuvintele în stomac, niște fluturi albaștri care-i gâdilau cu aripile. Solzi fini și lucioși reflectau realitatea. Ar putea avea nume, dar asta nu era foarte important. Pentru ceilalți nu conta. Doar pentru […]
De unde și de ce acest gând ce-mi tulbură, seara, lobul urechii? De dincolo de moarte, să mai pot asculta minuscule fragmente ale falangelor mele-nflorind, așa cum rareori mi se-ntâmplă s-aud când unele păsări dau în floare pe-ascuns, în zăpadă.
Specific că nu am omis căciulița lui a precum canalul național. Atunci când Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române își începe discursul la ITO în Parcul Rozelor de lângă canalul Bega (nu e tv), specificând că pentru a rosti „despre prietenie” trebuie „să ne întoarcem la antichitatea greco – romană”, deja e […]
din frumoasele credințe romane impresionează prin drăgălășenie și inventivitate, astfel că firesc îl întâlnim și în marea muzică. De reținut și pluralul Amores, amorași, adică îngerași ulterior. În general fie ajută, fie intenționat, după cum vom observa, încurcă lucrurile. Poate fi personaj precum la Gluck în Orfée et Eurydice (varianta […]
