Un Patriarh roman

Specific  că nu am omis căciulița lui a precum canalul național. Atunci când Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române  își începe discursul la ITO în Parcul Rozelor de lângă canalul Bega (nu e tv), specificând că pentru a rosti „despre prietenie” trebuie „să ne întoarcem la antichitatea greco – romană”, deja e limpede că vom audia un om de cultură, adică dincolo de funcție, administrativă până la urmă. Atunci când Același ne avertizează, părintește desigur, că pentru a vorbi despre prietenie trebuie să ne raportăm la Platon, Aristotel, Seneca, Cicero, nu există dubii legate de distincția oratorului și a discursului secvent. 

În fapt Prea Fericitul nu face decât să-i fericească pe ascultători, desigur nu chiar pe toți căci mulți aud, (mai) puțini pricep. În fapt, discursul Părintelui Patriarh se încadrează perfect în structura celui conștient pe deplin de originea istorică a păstoriților săi. Astfel editura pe care o păstorește  se numește BASILICA, nu besearica, nici măcar biserica, dacă urmăm etimonul latin. 

Postul de televiziune (și nu canal) al instituției păstorite de Prea Fericit(orul) Daniel, poartă tot un nume latinesc, TRINITAS, nu Treime (care tot latinesc ar fi).

În mod cert rostul emisiunilor difuzate este și acela de a cultiva credincioșii, intenție care indiscutabil poartă pecetea patriarhală. Cum ne poate (prea) ferici mai mult TRINITAS, decât înregistrând interpretări  de nivelul Festivalului George Enescu; recent am putut urmări un Don Giovanni la Atheneul Român, într-o interpretare grandioasă. Aplauzele finale  au fost expresia fericirii cunoscătorilor. Suspectez respectuos că Prea Fericitul urmărea TRINITAS tv. Iar această suspiciune elegantă mi-a fost provocată de faptul că – precum Flaccus revin de unde am plecat – adunarea tineretului, după interpretări discutabile – dar de gustibus non est disputandum – cu fanfară și coruri cu falseturi, s-a încheiat cu arii și coruri din opere; menționez doar Brindisi (ce poate fi mai potrivit după un discurs despre prietenie decât libiamo) și Nessun dorma. Cred că au fericit pe Cineva…

Toate acestea probează că Prea Fericitul Părinte știe fără  dubiu de unde ne tragem: din Imperium Romanum; apoi, cum trebuie să ne fericim: și prin marea cultură.

Mergând la surse, deci nu pe, am aflat că în vremea când era „doar” Înalt Prea Sfințit, actualul Prea Fericit a revigorat fizic toate lăcașurile din subordine, probând un excelent spirit industrios. Fără a politiza, menționez doar că Țara  a (mai) avut odinioară un Părinte Patriarh… premier. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *