Camerele în care locuiesc trec una într-alta colorate ca nişte vapoare care se înalţă pe vertical apoi se desprind absente şi încep să respire singure nişte branhii care plutesc pe cer se înfăşoară în jurul oraşului, mă urmăresc şi toate cartierele din viaţa mea ajung un loc unde am mai […]
Vezi, scrisul e cochilia În care sună timpul, Întinsă, biblioteca E-o plajă cu volume, Venite din adâncuri, Iar când citeşti o carte, Copertele deschise Sunt pânze de corăbii, Umflate de un suflu De dincolo de moarte; Ies din străfund epave, Pe literele-valuri, Care-ţi inundă mintea… Ce naufragiu poate Să fie […]
Cel mai frumos sentiment din lume e sentimentul că lucrurile tocmai sunt pe cale să se întâmple… cu adevărat. Şi că până în acest moment lucrurile au fost doar suportate, aduse de timp în viaţa ta, la grămadă, aşa cum marea aduce tot felul de lucruri la mal, dar nu […]
stăm cu toţii sprijiniţi de gard mâncăm seminţe bem bere la pet o ardem pe caterincă & cât e ziua de lungă nu facem decât să aşteptăm asemeni unor stridii bătrâne & bovarice ce visează să ajungă la masa bogaţilor
Delphine Seyrig este, în “ L ‘année dernière à Marienbad”, una dintre siluetele ce populează acest teatru baroc şi oniric al dragostei şi al tainei. Există, în substanţa jocului ei, un amestec, unic, de graţie ireală şi senzualitate. În capodopera lui Resnais, Delphine Seyrig atinge eleganţa spectrală a unei umbre […]
Mă clătinam pe un asin pe unde mai trăiam câţiva cântau la unison voci bărbăteşti lustruiau lemnul gravorii se gravau între ei într-un colţ se iscăleau […]eu îi vorbeam dinlăuntrul copacului printr-o crăpătură a scoarţei erau acolo cuie ruginite fiare vechi şi te iubeam ştiam că ai ieşit pe geam […]
Vă place Lino Ventura? Timp de trei decenii, răspunsul la această întrebare ar fi fost unul cât de poate de spontan. Lino Ventura a întruchipat natura proteică a filmului francez postbelic. Legenda sa s-a făurit din acest aliaj în care s-au unit registre stilistice diverse: sfidând categorizările şi graniţele, Ventura, […]
în primul rând rădăcinile trebuie să aibă dreptul la vânt (Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994)
Cartea lui Allen Carr are un succes spectaculos şi mulţi se întreabă ce are atât de extraordinar. Poate şi mai spectaculoase în toată povestea sunt acele cazuri de fumători înrăiţi care se apucă să citească numai ca să dovedească faptul că o pot citi fără să se lase… şi se […]
Jacques Tati este Monsieur Hulot la fel cum Chaplin este şi rămâne Charlot. În silueta bizară şi şuie a acestui domn încurcă- lume, ce îşi anunţă prezenţa prin prăbuşirea ordinii şi seria de gaguri- dinamită, Jacques Tati a pus întregul său geniu de visător şi romantic. Simbolic, într-unul din filmele […]
