Veronica Stănică a debutat onorabil în 2025 cu un volum de proză scurtă. Cele 21 de bucăți din Teoria lucrului bine făcut (Litera) vădesc siguranța unui prozator deja antr
enat în strategii narative de gen, cu rezultate imediate pentru cititorii care caută descărcarea rapidă și plăcerea pură a unei lecturi ficționale de calitate. Atenția acordată celor mai intime gesturi și reacții ale personajelor, surprinse în situații insolite ori banale, se combină cu incursiunea în interstițiile socialului de dată recentă. Copii, maturi, bătrâni, cupluri, vecini, mame, surori, studenți, străini văzuți pe stradă, o largă gamă de tipologii contemporane interacționează în povestiri unde cruzimile și impudorile presărate ici-colo nu menajează eventualele sensibilități receptive, iar umorul gâlgâie efectiv, căci cele mai multe dintre proze mizează pe finaluri-surpriză, pe anormalități, pe sociopatii subtile lăsate special numai ca întrezărite sau pe confuzii de efect între nume, ființe și obiecte.
Sunt puține bucățile cu tăietură dramatică și am reținut doar trei. În Numai mamă să nu fii, de pildă, revederea întâmplătoare a unei femei în penumbra unei biserici reamintește dureros că un act violent și mutilant, săvârșit cu ani în urmă din pură invidie, a dus la prăbușirea iremediabilă a unei existenței promițătoare. În Soneria, gluma nevinovată a unui puști în curtea blocului a produs o teribilă spaimă familială. În Examenul de treaptă, pacienta vârstnică a unui azil îi dă prilejul unei voluntare să-i plătească vindicativ o mai veche poliță. În rest, conduse cu mâna sigură a unui prozator versat, povestirile Veronicăi Stănică stârnesc din plin râsul sau măcar un zâmbet complice, căci dialogurile, evoluțiile și mai ales întorsătura finală le conferă generos valoare literară. Spicuiesc mai jos câteva ploturi.
În Alcor și Mona subiectul din Steaua fără nume de Mihail Sebastian reproiectează în ochii naratoarei o posibilă poveste de dragoste cu un străin zărit întâmplător într-un parc, asta până să se afle ce fel de „univers” urmărea el prin telescop. În Ștefan cel Mare și Negru (de departe, cea mai reușită bucată din punctul de vedere al comicului și al insolitului situațiilor) suprapunerea dintre legendele despre marele domnitor moldovean, severitatea unei mame și intențiile erotice ale unui coleg de școală interferează original cu un test la istorie. În Regina-nopții o tânără studentă se autoconvinge că a ales partenerul potrivit și că lucrurile se vor aranja pozitiv stând pe un veceu improvizat la țară, sub cerul liber. În bucata eponimă soțul întors de la Înviere acasă nu reacționează cum se aștepta soția sa, care se costumase special pentru o revigorantă partidă de amor. Fecioreasca de pe Mureș are-n centru un tânăr care, nemulțumit de câtă intimitate i-a oferit iubita, se autosatisface sub geamul unde amândoi priviseră cum o binecunoscută actriță cam trecută făcuse dragoste sălbatic cu un partener mult mai tânăr.
Reproduc aici un pasaj savuros din Certificat de urbanism, unde patroana unei firme de pompe funebre („Noi ducem mortul cu tot confortul”) îi explică unei funcționare de la primărie cum stă treaba cu afacerea ei: „O s-o dotez cu ce-i mai nou pe piață, continuă ea să turuie. Întâi de toate, mi-ar trebui o masă bună, pe care să lucreze Geta când face machiajul, că acum îi pune pe una veche de la mine de-acasă, care-i oleacă cam șubredă și Getii îi e frică, că uneori e nevoie să-l mai încalece, să-i îndrepte, că mai sunt câte unii care înțepenesc așa, cu câte-o mână în sus, de nu poți să-i ții locului, Doamne, iartă-mă! Ar mai trebui și-o trusă specială de machiaj, că ăsta de-l face acum Getuța se cam duce după o zi, știți? Păi, și normal, că eu i-am zis: Getuțo, nu poți să dai clientul cu același ruj cu care te dai tu, că altfel are clientul gura și altfel o ai tu. Da´ ce-aveți, vă e rău?”
Scrise alert, cu atenția îndreptată mai degrabă spre desfășurarea narativă condusă strâns decât spre volutele incomodante ale vreunui anume stil (nu lipsesc, altfel, colocvialitățile bine integrate), textele din Teoria lucrului bine făcut anunță un prozator versatil, cu reale calități de ficționar pe termen lung. Așteptăm confirmarea, după această antologie de debut în care lucrurile sunt chiar bine făcute.
(text apărut în ultimul număr al revistei „Convorbiri literare”)
