Inexistența unor partide sau mișcări de extremă dreapta în România pare să ne individualizeze față de țările din jur. Nu există nici un fenomen politic autohton care să poată fi contrapus Jobbik-ului maghiar, ATAKA bulgăresc sau altor organizații de felul acesta din țări ale Uniunii Europene. Nu a apărut – […]
“El m-a împins. Nu mă lasă să lucrez.” “Da’ el mi-a spus nume urâte. A spus nume urâte și de nana mea.” “Să știi că te pârăsc la doamna judecătoare.” “Atunci te spun și eu că i-ai spus lui soră-mea ‘parașută’ și-ai și tras-o de codițe.” “Și ce dac-am spus?! […]
Merg la vot din mai multe motive. Acum aproape 25 de ani nişte tineri, nişte români au murit – între altele – pentru alegeri libere, pentru ca eu să am acest lux de a-mi pune problema boicotului sau a prezenţei la urne. Mi se pare un pic nepotrivit – ca […]
Câteva afişe care au adus în prim-plan sintagma atât de controversată „Mândri că suntem români”, încă o rundă a interminabilului meci Ponta-Băsescu şi cam la atât se reduce campania pentru alegerile europarlamentare pe la noi. În România, viaţa politică se scurge la fel de molcom şi de tulbure precum Dâmboviţa […]
”Nu există probabil un indicator mai demn de încredere al faptului că o societate este coaptă pentru o mișcare de masă decât prevalența plictiselii acumulate. În aproape toate descrierile privind perioadele premergătoare apariției unor mișcări de masă există referiri la o lehamite nesfârșită; iar în stadiile lor timpurii este mai […]
20 mai 1990 este capătul de linie al evoluţiei care se desenează odată cu ianuarie 1990. Din violenţele de stradă, din devastările sediilor partidelor democratice, din valul de ură care se întinde peste o întreagă naţiune, se iveşte această zi, aceea a apoteozei Frontului Salvării Naţionale. Prin votul dat FSN […]
Ştiu ce îmi veţi spune. Ploaia înseamnă şi abundenţă, binefacere, binecuvântare pentru agricultură (când nu se lasă cu grindină) etc. Când plouă, însă, Bucureştiul pare şi mai urât. Poate acum este cel mai urât. (Acum, ca şi la momentul când zăpada se mai topeşte şi se face neagră). Nu doar […]
Subiectul primei legi aboliționiste din Țara Românească, totodată prima din ambele principate, este unul din cele mai ciudate ale istoriografiei românești. Este în primul rând un eveniment cu mari decalaje de plasare în timp, în funcție de autor sau de contextul în care s-a vorbit despre el. Doi autori străini […]
Era unul dintre cele noua portrete eterne ale finalului domniei lui Gheorghiu-Dej. Fara el si Maurer, Ceausescu n-ar fi ajuns la putere. Biografia lui Emil Bodnaras (1904-1976) este printre cele mai stranii si contorsionate din intreg Olimpul comunismului romanesc. Persista numeroase mistere, dar lucrurile esentiale sunt, cred, lamurite. Ofiter roman, […]
Fara Stalin, ar fi ramas un nimeni. Gratie lui Stalin, a devenit stapanul absolut al unei tari numita Romania. Gheorghiu-Dej a fost un stalinist convins și consecvent, un fanatic care a îmbrățișat cu ardoare ideile lui Stalin și a fost șocat, chiar revoltat, de denunțarea cultului personalității de către Nikita […]
