De ce merg la vot

Merg la vot din mai multe motive. Acum aproape 25 de ani nişte tineri, nişte români au murit – între altele – pentru alegeri libere, pentru ca eu să am acest lux de a-mi pune problema boicotului sau a prezenţei la urne. Mi se pare un pic nepotrivit – ca să nu zic indecent – că printre cei care îndeamnă la boicot sunt şi cadre didactice de la o facultate de ştiinţe politice.

„Nu avem opţiune“, „nu avem cu cine vota“, „toţi sunt aceeaşi mizerie“, „vrem să dăm un vot «pentru ceva»“, nu „anti–“ sunt vorbe goale, fără acoperire sau cu un uşor iz ipocrit. Eu – ca şi mulţi alţii – am votat după 1990 „răul mai mic“ şi mă tem că aşa vom alege şi la următoarele convocări la urne. Politicienii sunt dintre noi, nu sunt extraterestri. Sunt la fel de rai/buni precum societatea. Nu intotdeauna a existat o cartelizare, o limitare toxica a posibilitatii de aparitie a partidelor, iar rezultatele nu au fost stralucite.

Nu cred că toate partidele, toţi candidaţii independenţi sunt la fel de nocivi pentru statul de drept, pentru independenţa justiţiei. Ba chiar unii de pe liste pot fi creditaţi cu o consecvenţă admirabilă în lupta pentru ideea de separare a puterilor în stat şi pentru o magistratură curată şi despărţită de partizanat politic. Alţii au fost în primele rânduri ale promovării unor inepte modificări ale legislaţiei penale, culminând cu o ciudată [ca sa fiu eufemistic] iniţiativă de aministie şi graţiere.

În al patrulea rând, a sta acasă, în condiţiile în care nu a fost înlăturat pericolul ca „morţii“ (din Teleorman sau de aiurea) „să voteze“, mi se pare o prostie. Iar când există suspiciunea că astfel de practici pot fi asociate cu un Partid oricum dominant, plasat de sondaje în zona lui 40–50 la sută, cu atât mai mult indiferenţa şi boicotul mi se par stranii.

Cinci. Nu vreau să fiu luat drept idiot. Mai ales de primarii–locomotive electorale, care s-au apucat brusc de terminarea unor lucrări edilitare, amânate aberant pentru a fi definitivate chiar în preajma votului, pentru a impresiona electoratul captiv. Votul meu e şi un gest contra unui astfel de comportament.

În fine, având de-a face cu nişte alegeri pentru Parlamentul european, în mod tradiţional neglijate de electoratul românesc, cu atât mai mult se impune o implicare civică mai mare şi nu un boicot.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *