Ceea ce Georges Simenon a creat, o dată cu comisarul Maigret, nu este doar un personaj-mit, parte a imaginarului modernilor. Odată cu ciclul său ficţional, Simenon participă la un efort de reformare/ reinventare al naraţiunii poliţiste, efort care înseamnă, de o parte şi de alta a Atlanticului, înnobilarea acestui gen […]
Pentru prima dată de cînd cinau în fiecare lună la familia Pardon, Maigret avea să rămînă cu o amintire aproape penibilă a unei seri petrecute în apartamentul de pe bulevardul Voltaire. Totul începuse la el acasă, pe bulevardul Richard Lenoir. Soţia lui comandase un taxi prin telefon, pentru că de […]
Pardon stătea la biroul lui şi fuma o ţigară, iar Maigret se aşezase în fotoliul tare rezervat bolnavilor. Stăruia acolo un miros deosebit, pe care comisarul îl cunoştea foarte bine, pentru că îl regăsea la fiecare vizită. Un miros care îi amintea de cel al posturilor de poliţie. Un miros […]
Băiatul, nerăbdător, mergea repede, cu gîtul întins în faţă, cu corpul aplecat înainte, trăgîndu-l după el pe greoiul Maigret, pe care situaţia neverosimilă îl făcea să nu se simtă în largul său. Ai fi zis că ai în faţa ochilor – cel mai tînăr, volubil şi persuasiv, conducîndu-l pe celălalt […]
Într-adevăr, îl găsi pe Oscar Drouhet, directorul fabricii de lapte, vorbind la telefon. Se prezentă. Omul avea acel aer serios, acel echilibru a meseriaşilor de la ţară deveniţi mici industriaşi. Trăgînd cîte puţin din pipă, îl observa cu atenţie pe Maigret, îl lăsa să vorbească, încerca să-şi facă o idee […]
Când vine vorba de mariajul dintre modernism și politic, lucrurile se complică aproape demențial. Este și cazul relației tumultoase dintre moderniștii ruși și promotorii/apărătorii Revoluției din octombrie. Deși la o primă aproximare ar putea părea că modernistul rus nu face casă bună cu fanaticul militant bolșevic, simpla declarație de dragoste […]
Modernismul e plasabil de către specialiştii în istoria paradigmelor de gândire în variate perioade. Filosofic vorbind, modernitatea debuteaza cu revoluţia copernicană (sec. al XV-lea) sau cu raţionalismul descartian (sec. al XVII-lea) şi se complică prin nihilismul de tip Nietzsche (sec. al XIX-lea). În literatură, modernitatea se deschide cu anticlasicismul romantic […]
Brusc musafirii din salon Se strâng în jurul unui domn Cu tenul pal, în redingotă. Nimeni nu pare să-şi dea seama Că personajul desuet Care declamă, răspândind Ca un parfum melancholia, Nu e din lume. L-am surprins Ieşind afară dintr-o carte. O, n-am de gând să-l deconspir, Tocmai acum când […]
În judecarea şi evaluarea literaturii apărute înainte de 1989, tendenţiozitatea şi ignoranţa îşi dau adeseori mâna. Scriitorii disidenţi ori rezistenţi sunt asimilaţi abuziv celor care au pactizat cu Sistemul, prin aceea că şi-au publicat cărţile într-un regim totalitar; iar curajul celor câţiva autori care au scris, negru pe alb, adevăruri […]
Cel mai cunoscut roman al lui Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, apărea în 1925 şi reuşea să prindă din câteva trăsături de penel spiritul unei epoci, epoca jazz-ului, rag time, cum sună titlul unui alt mare roman menit să capteze esenţa aceleiaşi epoci, romanul lui Doctorow. Cei care l-au citit ştiu […]
