Veniţi!
Veniţi sã ne-nchinãm! Afarã-i toamnã, Copacii sunt acum Plini de icoane Ce stau sã zboare când Adoarme vântul Şi aerul se face Ca de aur. Sã ne smerim Cãci iatã câte daruri Revarsã-n calea noastrã Azi lumina Şi tainic, tot ce-atingem Cu privirea Ne prinde într-un nimb Şi ne sfinţeşte.








