10 (zece) punkte: Ana Blandiana

1.Numele său real este Otilia Valeria Coman. „Ana Blandiana” este numele de poetă. Pseudonimul ales de marea scriitoare provine de la numele unei comune în care s-a născut mama sa, Otilia Diacu. Blandiana  este o comună în județul Alba, Transilvania, România. Alcătuită din 5 sate și situată la poalele de SE ale Munților Metaliferi în culoarul drept al Mureșului, comuna se află la circa 15 kilometri de orașul Sebeș. Într-un interviu pentru cotidianul “Adevărul”, Ana Blandiana povesteşte cum a ales acest pseudonim – “Pseudonimul mi l-am ales când aveam 17 ani. S-a născut în urma unui concurs între mai mulţi copii – toţi scriam versuri şi apoi ni le citeam. Am vrut să vedem cine-şi face cel mai grozav pseudonim. „Blandiana”, care era numele satului mamei, mi-a plăcut mereu cum sună, ştiam că este numele unui castru roman, iar „Ana” este rimă. Am câştigat concursul, desigur. Apoi am trimis toţi poeziile la revista „Tribuna” din Cluj. Eu am semnat chiar cu pseudonimul câştigător. Una dintre ele chiar a fost publicată. M-am speriat! Mi se părea că am făcut ceva nelegal, scriind sub pseudonim. Am revenit cu o scrisoare la redacţie, în care le-am mărturisit numele real. A venit la mine, la Oradea, domnul Ion Maniţiu, care era redactor acolo şi care, aflând că tata este închis, a avut curajul să-mi spună: „Ai avut noroc, e mai bine ca numele tău să rămână aşa”. N-a fost un noroc prea mare, pentru că după două poezii publicate, de la autorităţile din Oradea a fost trimisă o adresă către toate publicaţiile din ţară, care erau prevenite că „sub pseudonimul Ana Blandiana se ascunde fiica unui duşman al poporului”. Interdicţia a durat patru ani şi a fost prima.” Relativ recent, de altfel, Ana Blandiana a fost chiar la şcoala din această comună. Ana Blandiana este născut în Timişoara, în 25 martie 1942.

2.Între 1959-1964, în 1985 şi între 1988-1989,  Ana Blandiana a avut interdicţia de a publica. A fost, în lumea scriitorilor, una dintre ţintele cele mai rîvnite ale filajelor şi delaţiunilor angajaţilor Securităţii.

3.Ultima decizie de interdicţie s-a datorat unui poem în care în personajul “Arpagic”  a fost recunoscut Nicolae Ceauşescu: “„Interdicţia era pentru o poezie pentru copii şi care făcuse să se schimbe numele lui Ceauşescu în Arpagic, numele motanului în care îl parodiam pe Arpagic. Nu consideraţi că am făcut un act de curaj, cel mult se poate considera că am făcut un act de iresponsabilitate. Această poveste cu Arpagic este importantă nu pentru că am scris eu o poezie în care făceam băşcălie de Ceauşescu, ci pentru că reacţia publică a fost uluitoare. Cartea a dispărut din librării în câteva ore. Lui Ceauşescu, căruia mereu i se schimbă numele, i s-a spus Arpagic. Eu nu mi-am găsit dosarul de la Securitate, ci doar câteva foi din alte dosare. A fost o filă interesantă cu un ordin semnat de şeful Securităţii către şefii regionali să retragă cartea. Răspunsurile lor erau interesante. Cel de la Timişoara îşi punea cenuşă în cap, n-avea nicio vină că se vânduse cartea. Îşi ceruse aproape iertare că nu a putut să recupereze””  – a povestit despre acest moment, pentru Digi TV, Ana Blandiana. Iată şi poemul “Arpagic”: Intr-o zi pe cand lucram
In gradina, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Vad ca intra un musafir:

Era mic ca abia il vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;

Si intrun capat, dintro dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cat o floare,
Dar avea patru picioare;

Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica: „-Miau!”.
Ba sa vezi si sa te bucuri-
Sarea in aer dupa fluturi.

Si stia chiar sa se joace
Cu cateva ghemotoace.
Oare, ce ati fi facut voi
Cu acest musafir de soi?

Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramana,
I-am dat si un pic de smantana
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.

4.Împreună cu soţul său, Romulus Rusan, Ana Blandiana a fondat Memorialul de la Sighet. “Memorialul din Sighet a fost gandit si initiat inca din anul 1992, de catre presedinttele Fundatiei Alianta Civica, anume Ana Blandiana. In luna ianuarie 1993, Ana Blandiana preda proiectul Memorialului de la Sighet, spre analiza, Consiliului Europei. In anul 1995, dupa vizita in Sighet a doua delegatii oficiale, Consiliul Europei a luat Memorialul sub egida sa.” Pagina oficială a acestei prestigios edificiu este următoarea: www.memorialsighet.ro

5.Profil Ana Blandiana – conform humanitas.ro (la această editură, doameni Ana Blandiana îi este dedicată o serie de autor ): Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin. Cărţi de poezie: Persoana întâi plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970;Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980;Ochiul de greier, 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte întâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineaţa de după moarte, 1996;La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanţa cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme, 2005; Întoarcerea lui Arpagic, 2008; Patria mea A4, 2010; Pleoape de apă, 2010. Cărţi de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978;Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Oraşe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în mulţimi, 2000; Cine sunt eu? , 2001; A fi sau a privi, 2005; O silabisire a lumii, 2006; Spaima de literatură, 2004, 2010.
Cărţi de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 – nuvele; Proiecte de trecut, 1982 – nuvele; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – roman; Imitaţie de coşmar, 1995 – nuvele; Oraşul topit şi alte povestiri fantastice, 2004 – nuvele.
Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Esto nia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud.
Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica”, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore”, 2005; Premiul Special „Acerbi”, 2005.
În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé” şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

6.Recent, tot la Humanitas, a publicat “Fals tratat de manipulare”, un volum de memorii. „…O carte despre mine şi timpul pe care l-am străbătut: un timp în ebuliţie, bulversat de vântul bătând mereu din altă direcţie a istoriei, spulberând sensurile, dar nu şi încăpăţânarea mea de a le înţelege.
Nu am scris această carte pentru a transmite un adevăr pe care eu îl deţin, ci pentru a găsi un adevăr de care eu am nevoie. Sensul ei nu este să acopere, ci să descopere ceva.“ – spune despre carte Ana Blandiana.

  1. Poem de Ana Blandiana: Poate că mă visează cinevaPoate că mă visează cineva –
    De aceea gesturile
    Îmi sunt atât de moi
    Şi de neterminate,
    Cu scopul uitat
    La jumătatea mişcării,
    Grotesc,
    De aceea contururile mi se şterg
    Secundă cu secundă
    Şi faptele mi se topesc…
    Şi poate cel ce mă visează
    E smuls din când în când
    Din somn,
    Trezit,
    Purtat cu sila-n viaţa lui
    Adevărată,
    De aceea mă-ntunec
    Suspendată uneori
    Ca de-un fir care se topeşte de nea,
    Fără să ştiu
    Dacă va mai adormi vreodată
    Ca să mi se mai întâmple
    Ceva.
  2. Care e pentru Ana Blandiana spaţiul cel mai frumos? Interviu, cotidianul Adevărul: “Spaţiul de care mă simt cel mai fascinată, care mi se pare cel mai românesc şi cel mai frumos, sunt Subcarpaţii, Bucovina, Maramureşul, Năsăudul cu dealurile acoperite de pajişti la poalele pădurilor, dincolo de care se văd munţii cu fâneţele, căpiţele, stânile lor. De altfel, Blandiana este tot un sat de sub munte, este un sat extraordinar din sudul munţilor Apuseni, cu casele aşezate de o parte şi de alta a unui pârâu, peste care sunt aruncate punţi graţioase şi legănătoare.”
  3. Cartea copilăriei sale a fost “Robinson Crusoe” – “Ea m-a marcat nu în sens literar sau nici măcar ca plăcere a lecturii, ci pentru că, începând de la ea, cred că principalul meu joc ani de zile, n-aş putea să spun exact dacă între 7 şi 10 ani, dar în orice caz îmi amintesc mai multe veri la rând în care principalul joc era să îmi imaginez că sunt singură pe o insulă ca Robinson Crusoe, deci trebuie să mă descurc singură din toate punctele de vedere”
  4. “Am scris cândva un imperativ de genul „Să preferi o nefericire care dă roade unei fericiri care trece fără urmă!” În toate sensurile cred că nefericirea dă mult mai multe roade decât fericirea. Nu există artist fericit. Nu există poezie de dragoste fericită. Când eşti fericit îţi iubeşti iubitul sau iubita, nu scrii despre asta, în timp ce marea poezie de dragoste este a iubirilor neîmplinite. În sens religios este absolut extraordinar cum represiunea bisericilor a ţinut credinţa mult mai trează decât societatea de consum./” (Ana Blandiana)

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *