De timpuriu, tatãl meu, mi-a atras atenţia asupra celor nevãzute, cultivându-mi imaginaţia prin poveşti nãscocite de el pe moment. De pildã, când dãdea cu cremã şi lustruia încãlţãmintea, seara, îmi spunea cã pregãteşte pantofii pentru balul de noapte, la care ei pleacã singuri, numai dupã ce se conving cã noi am adormit. De aceea, de sãrbãtoarea Sfântului Nicolae, lãsarea pantofilor la uşã se încãrca de o tainã şi mai mare, cãci numai încãlţãrile aveau parte de venirea Moşului şi doar ele rãmâneau purtãtoarele de daruri în absenţã.
Apoi erau amiezele în care, întorcându-se acasã, mã îndemna sã ghicesc dupã praful de pe pantofi, unde fusese şi dacã nu ştiam rãspunsul, mã conducea imaginar pânã la capãtul oraşului unde, mãrturisea el, fãcea sãptãmânal o vizitã unei familii de iepuri de câmp. Acolo veneau totdeauna sã-şi petreacã vremea cu ei o cârtiţã şi un gândac de gunoi. Pânã la vizuina lor tata era luat de o micã trãsurã trasã de cãluţi, frumos îmbrãcaţi de pãrintele lor, birjarul. Poveştile erau atât de amuzante şi atât de pline de farmec încât de îndatã ce am învãţat literele, le-am pus pe hârtie, ilustrându-le cu desenele mele, de teamã sã nu le uit şi sã nu se piardã.
Urmau şi drumurile pe care tata mi le-a arãta de câte ori deschidea o carte iubitã din bibliotecã. Dupã lecturile din basmele lui Petre Ispirescu, Charles Perrault, Fraţii Grimm, Ion Creangã, Christian Andersen, urma jocul nostru preferat ”dacã ai fi peronajul cutare cum ai fi”, când interpretam împreunã când un rol când altul, fãcând povestea sã coboare în palpabil. Mi-aduc aminte de o înserare într-o poianã de vacanţã, în care ne opriserãm amândoi, dupã ieşirea din pãdure, când l-am întrebat pe tata la ce orã trebuie sã soseascã acolo Albã ca Zãpada şi cei şapte pitici. El a zâmbit şi mi-a spus sã mai zãbovim puţin. Aveau sã aparã din clipã în clipã. Dar cum se lãsase asfinţitul, iar ei întârziau ca niciodatã, lucru pe care nu şi-l putea explica încã, a trebuit sã plecãm. Pe potecã, mai la vale, ne-am întâlnit cu o bãtrânã care cãra cu greu un vraf de vreascuri. Tata i-a luat din spinare povara care o încovoiase şi i-a dus-o pânã în poarta casei. Am şi acum în ochi privirea uluitã a bãtrânei cãreia deodatã îi pierise graiul.
Serile, la lumina lãmpii de pe biroul pãrintelui sãu, tata ne citea mamei şi mie din poeţii lui preferaţi şi vocea lui caldã, acompaniatã de gestul mâinii care dirija muzica versurilor, mi-a revelat armoniile sonore ale cuvintelor, puterea lor de a catifela realul, îmbogãţindu-l. Adesea poemele lui Eminescu sau ale lui Emil Botta ori Ion Barbu, din care îi plãcea sã recite, ne însoţeau plimbãrile prin parcuri. Copleşitã de emoţia acelor tainice suprapuneri, îl cercetam vrând sã aflu dacã ceea ce trãiam atunci era o presimţire a raiului. Iar el îmi dezvãluia cã nevãzutul se aratã uneori prin vitraliul naturii şi al literaturii, dar ca sã ne fie mereu aproape, avem a-l chema prin rugãciune ca şi prin faptele noastre bune.
Îl vãd stând în genunchi, la capul patului meu de copil, şi întrebându-mã, la ceasul confidenţelor, ce dar i-am fãcut în acea zi lui Dumnezeu, iar dacã nu gãseam nimic de spus, mã îndemna ca-n dimineaţa urmãtoare sã fiu de douã ori mai bunã şi atentã, pentru cã raiul, mã-nvãţa, rãmâne tot mai mic pânã dispare, dacã n-ai timp sã-l îngrijeşti. Şi ca sã izbutim pe mai departe, în fiecare searã, înainte de culcare, ne cufundam în rugãciune. De atunci pânã târziu, în viaţã, nu am pornit la nici un drum de-acasã, fãrã ca el sã nu mã închine la plecare.
Se împlinesc pe 19 noiembrie 93 de ani de la naşterea lui, iar pe 5 decembrie 39 de ani de când s-a stins. Moartea însã nu a putut despãrţi sufletele noastre unul de altul, pentru cã amândoi am continuat sã fim prieteni cu nevãzutul. Aduc mãrturie un vis de noapte avut de curând. Se fãcea cã eram într-o clasã goalã, studenţii nu veniserã încã la cursul pe care urma sã-l ţin peste puţinã vreme. Şi cum stãteam în încãperea deşartã, m-am simţit deodatã atât de pãrãsitã şi atât de singurã pe lume încât am izbucnit în lacrimi. Dar chiar atunci s-a deschis uşa şi tata a intrat grãbit. Abia sufla, ca dupã alergare.
– Ce faci aici? am bâiguit, ştergându-mi ochii.
– Erai atât de întristatã cã n-am putut sã nu mã-ntorc…
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Respect fata de aceasta familie ,continui sa descopar prin citit cat mai multe despre epoca si obiceiurile vremii. Cartile d-voastra sunt adevarat izvor,va iubim aici la pitesti langa „florica” si golesti!