trăim trăim cu spaima morţii, în umbra morţii ne naştem, cu ea de mână ne cununăm, cu spaima ei dăm naştere copilului şi ne rugăm ca nu cumva ea, moartea, să ni-l ia …. ne e teama chiar şi să gîndim ruga asta, aproape că o şoptim la urechea fiecărui […]
Recenta carte a lui Gabriel Liiceanu, Ne¬bu¬nia de a gândi cu mintea ta (Editura Hu¬manitas, București, 2016), reia o in¬te¬ro¬ga¬ție capitală, intrată ca atâtea altele într-un regim al indiferenței: „ce înseamnă că gândim cu min¬tea noastră?“. De fapt, filozoful este interesat de acel gând care își află propriul lui, un […]
Spectrul lui Bolintineanu se află închis în “ Levantul “ lui Mircea Cărtărescu. Barocul său postmodern i-a unit pe Manoil şi pe Conrad şi a dat poeziei începuturilor acea energie unică, sinteză de ludic şi de recitire tandră. Undeva, în adânc, dincolo de strofele lui Mircea Cărtărescu, se poate simţi […]
Filmul lui Cristi Puiu nu putea fi mai scurt. Povestea parastasului nu ar fi funcţionat. Sieranevada este filmul despre spaţiul nostru concentraţionar, prizonieri ai acestui spaţiu interior, despre cum nu avem loc unii de alţii. Spaţiul strâmt înţesat cu lucruri, pentru că noi ştim să trăim doar în spaţii mici, […]
Cuvîntul „nostalgia” are la bază două rădăcini greceşti, chiar dacă el nu provine de fapt din vechea Grecie. Este vorba de NOSTOS – a privi înapoi, peste umăr – şi ALGIA – durere persistentă, difuză. Nostalgia este un cuvînt pseudo-grecesc sau, de ce nu, „nostalgic grecesc”. El a fost inventat […]
Într-un interviu, Mircea Cărtărescu mărturisește: „Bucureștiul despre care scriu e diferit. E Bucureștiul copilăriei și adolescenței mele. Obiectiv vorbind, orașul era mult mai frumos atunci, dar pentru mine mai era ceva în plus, un miracol, o minune pentru copilul care privea peste tot în jurul său. Copilul e un bricoleur, […]
Cărţile de memorialistică sînt, în ierarhia mea, printre cele din prima linie care anulează o mare (şi cred că fundamental toxică!) prejudecată despre istorie: anume, că aceasta ar fi una singură, că ar fi, la limită, o ştiinţă obiectivă, poate chiar exactă, că istoria, în versiunea sa „stelară”, s-ar putea […]
Zile cu basme luminoase și sumbre. După câteva basme ale Fraților Grimm, care mă trimit în lumina primelor seri cu povești spuse de mama înainte ca eu să știu să citesc (există fir de aur? există? și cum, mai explică-mi, și spiridușii ce sunt, cum să fac să vină unul […]
Poate că nu îl ştiu atît de mulţi oameni, în detaliile sale riguros exacte. Poate că mulţi oameni nici nu ştiu că acest citat există – deşi sensul său este greu de crezut că nu poate fi măcar între-zărit. Anume, acest citat: „Închipuieşte-ţi că ţi-ar fi dat să clădeşti cu […]
„Lumea n-a uitat ca Montaigne s-a retras in celebra lui biblioteca, la etajul al doilea al unui turn, sa reflecteze asupra conditiei umane si sa-si scrie opera. Iata de ce simt nevoia sa recunosc ca nici dragostea, nici singuratatea nu le-am descoperit cu ajutorul cartilor. De fapt, vreau sa spun […]
