Poezia e o pânză de paianjen. Pe buze, are un zâmbet rece. Dar, când se-nnoptează Și ușa lumii rămâne Pe jumătate deschisă, În ea intră, cu migală, Nestrunita beznă. Mestecenii sunt tot mai subțiri Și pământul, pe jumătate se clatină. Poezia e o picătură uriașă Ce rătăcește prin tine, Ca […]
Roman psihologic scris în cheie autobiografică, Uşa a fost publicat în 1987; în 2003 a primit premiul Femina pentru cel mai bun roman străin şi a devenit opera cea mai cunoscută pe plan mondial a scriitoarei maghiare născute în 1917. Succesul se datorează în mare măsură transformării unei naraţiuni de […]
“Pelicanul albastru, zicea bunicu’, plutea la un loc cu lebedele alea de le-ai văzut tu după ce ţi-a zis tată-tu să-l asculţi pe Tchaikovsky. Se plimba aşa printre raţele lui Izmanã, că el era singurul care avea o sumă, mumă-ta a batrână n-avea decât una, ce i-o fi venit să […]
nu avem nimic în comun, nu avem nimic. locuieşti în alt univers, stai la umbra unui altfel de vers, te închini la zei despre care nici măcar n-am auzit, iubeşti uneori un zid, o plantă, o umbră care te însoţeşte până când îmbătrâneşte… nu avem nimic unul cu altul decât […]
Poezia lui Alex Potcoavă, din volumul Într-o zi nu ne vom mai recunoaște, apărut, în 2016, la Casa de Editură Max Blecher, în condiții grafice și de redactare excelente, e ca tutunul din foi de țigări ”Carpați” fără filtru. Tare. Amară. Sau, dacă preferați, tare amară, pentru a avea grad […]
am închis uşa după tine şi am ridicat zid să nu fiu ispitită să o deschid. şi toate poveştile pe care le citeşti sunt despre sunetele care se aud neclar dincolo de peretele îngălbenit. ne-am mai văzut de multe ori, am râs, am aruncat cu flori, ne-au năpădit lacrimile de […]
pentru prima dată ai făcut cum a vrut ea. eşti sigur de asta, eşti sigur? mi-ai spus că da, ştii tu, vrabia. nu te-am mai aşteptat, nici măcar o singură zi, o clipă, un vis. prin gări trec în fugă ca nu cumva un tren, o garnitură, un călător, o […]
“Smoking, swearing, kicking stone….” (country song) Mi se năzare, din când în când, aşa, un dialog absurd, o patetică intervenţie în frămîntările din care storc replici, de cele mai multe ori seci, nedefinite, căznite de sângele încălzit sub presiunea nervilor violaţi de tâmpeniile zilnice, rareori poate, inspirate de […]
Acum când m-ai găsit mă părăseşti. căutarea nu are un alt sfârşit. acum când mă priveşti uiţi de mine. drumul mă poartă pe umerii tăi: e grea imaginea gândului meu, aşa că te scuturi de mine când mă întâlneşti.
Parcă nu demult am călcat pe străzile Antiohiei. E o artă, zic, un leac, Să încerci să-ţi amorţeşti Cu un alt tăiş durerea. Sparta va izgoni retorica, resemnarea. Ca liniile zilei de vară. Dorinţa mohorîtă-i în Alexandria. Sofişti întorşi în ţară. Ahei nepătaţi. Călăuze fără teamă. (din volumul POESII, 2015)
