dincolo de semnificația liturgică (Requiem aeternam dona eis, Domine) ne duce instantaneu la Mozart, căci, neîndoielnic al său e cel mai cunoscut, încheindu-i existența la propriu, după cum aflăm din corespondența de familie. Semnificativ, termenul și-a împlinit înțelesul din latină: requies (de la verbul requirere, a-și găsi liniștea), repaus, alinare, […]

probează poate cel mai bine faptul că instrumentul muzical perfect e vocea umană. Cu începuturi modeste în secolele X – XI, adică pe două voci, evoluează în secolul XII la trei, pentru ca mai târziu să treacă și la formă instrumentală propriu – zisă. Apoi putem asculta  plurivocalismul într-o ascensiune […]

în marea operă este fie simbol, fie un talent, mai mult sau mai puțin relevant,  însă un caracter labil, ca să nu-i spunem discutabil; indiferent de atitudine, el  se încadrează în observația ciceroniană după care nu există „până acum nici un poet care să nu se socotească cel mai capabil”; […]

se dovedește a fi în particular ineficientă în cazul rugătoarelor din marea operă, aspect pe care îl putem observa  fie și urmărind ceea ce li  se întâmplă ulterior. Motivele sunt neclare dar putem suspecta că mesajul, oricât de splendid sonor, nu ajunge unde trebuie, adică dincolo de noi. În Aida […]

din motive lesne de înțeles, apar foarte rar în opere ca personaje interpretative muzical; și totuși, marii compozitori au avut încredere în talent indiferent de vârstă. De remarcat e faptul că foarte tinerele personaje reprezintă puritatea unei anume înțelepciuni cu care îi pot sfătui pe adulții aflați în impas. E […]

înainte de a fi o specie muzicală liturgică de mare răsunet, reprezintă primele două cuvinte (conform cutumei catolice regăsite în nominalizarea actelor scrise papale) din imnul Te Deum laudamus al Părintelui Niceta din Remesiana, Sfânt (danubian, conform istoricilor Bisericii române) din primele secole creștine,  rămas printre titanii patristicii de limbă […]

este una efectiv faptică  în operă, cu atât mai mult cu cât spiritual muzica în sine purifică; deci e un spectaculum menit să sublinieze trecerea într-o stare superioară celei precedente, vizat fiind sacrul; ca atare actul în sine va fi vegheat de un sacerdot. În Aida ambițiosul Radames trece prin […]

E evident unicul  și același Mozart. În  înțelesul benefic al horațianului bis repetita placent, lucrurile repetate plac, trebuie plasată recenta reeditare de către editura Humanitas, a volumului Mozart Scrisori (traducere – excelentă –  din germană de Cristian Ghenea). Prima ediție apărută în 2007, chiar cu un an întârziere, ne amintea […]

aș fi intitulat mai curând volumul recent apărut la editura  CURTEA VECHE (Angela Gheorghiu, O viață pentru artă, traducere din engleză Anca-Maria Pănoiu), pornind tocmai de la minunata îmbinare structural verdiană între  sensibilitatea și ardoarea transmise cititorului (aici) dar și melomanului de către diva respondentă la întrebările lui Jon Tolansky; […]