MUSICA PURITAS DOMINICA (polifonia… )

probează poate cel mai bine faptul că instrumentul muzical perfect e vocea umană. Cu începuturi modeste în secolele X – XI, adică pe două voci, evoluează în secolul XII la trei, pentru ca mai târziu să treacă și la formă instrumentală propriu – zisă. Apoi putem asculta  plurivocalismul într-o ascensiune căreia îi va da suprema strălucire Giovanni Pierluigi da Palestrina. Dedicat muzicii sacre întru totul, ducând-o la înălțimi celeste, Palestrina a dovedit că muzica vocală este cea mai înălțătoare către Divinitate tocmai pentru că provine  immo pectore  imma anima, fără intermediere. Surprinzător, i-au fost recunoscute meritele astfel că la finalul viețuirii terestre a fost înhumat la Vatican în bazilica San Pietro. Vom asculta Sanctus  din Missa Papae Marcelli. Apoi Stabat Mater; cu deja cunoscuții VOCES 8 Magnificat Primi Toni. În secolele XVII – XVIII, asistăm la o superlativizare a plurivocalismului prin Antonio Lotti. Revin la al său Crucifixus pe opt voci, cu deja la fel cunoscuții Voces Timisienses. De reținut că indiferent unde se cântă Palestrina sau Lotti, pe Tamisa sau Bega, mesajul trimis prin perfecțiunea vocii umane cert ajunge Sus.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *