MUSICA PURITAS DOMINICA (poetul… )

în marea operă este fie simbol, fie un talent, mai mult sau mai puțin relevant,  însă un caracter labil, ca să nu-i spunem discutabil; indiferent de atitudine, el  se încadrează în observația ciceroniană după care nu există „până acum nici un poet care să nu se socotească cel mai capabil”; iar Plinius Iunior observa epistolar, cu două înțelesuri, că „poeților le este îngăduit chiar să și mintă”. Poetul simbol,  apare la  Monteverdi cu Lʹ Orfeo. Să urmărim două interpretări diferite dar superlative (primus inter pares fiind totuși Christian Gerhaher). La Offenbach ne (în)cântă  poetul creator în … berărie (patron e Luther), ca atare cam aburit, pentru ca în final să ajungă la o apoteoză care totuși nu îl schimbă structural (într-o montare Covent Garden clasică ultimul gest al Poetului este să-și înmoaie pana în…  băutură spre a-și continua opera).  Deci: un început cu Povestirile lui Hoffmann în starea sa aproape firească, apoi un final cu o distribuție apoteotică. Cu adevărat sensibil este însă poetul Lensky; doar Ceaikovsky putea crea muzical un personaj atât de  sincer îndurerat; să-l ascultăm la Covent Garden. În fine, la Puccini în Boema  același  poet sensibil, însă doar cu sine însuși; un caracter deplorabil dar care se prezintă într-o arie divină: Che gelida manina ! Muzica întrece poezia.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *