înainte de a fi o specie muzicală liturgică de mare răsunet, reprezintă primele două cuvinte (conform cutumei catolice regăsite în nominalizarea actelor scrise papale) din imnul Te Deum laudamus al Părintelui Niceta din Remesiana, Sfânt (danubian, conform istoricilor Bisericii române) din primele secole creștine,  rămas printre titanii patristicii de limbă […]

este una efectiv faptică  în operă, cu atât mai mult cu cât spiritual muzica în sine purifică; deci e un spectaculum menit să sublinieze trecerea într-o stare superioară celei precedente, vizat fiind sacrul; ca atare actul în sine va fi vegheat de un sacerdot. În Aida ambițiosul Radames trece prin […]

E evident unicul  și același Mozart. În  înțelesul benefic al horațianului bis repetita placent, lucrurile repetate plac, trebuie plasată recenta reeditare de către editura Humanitas, a volumului Mozart Scrisori (traducere – excelentă –  din germană de Cristian Ghenea). Prima ediție apărută în 2007, chiar cu un an întârziere, ne amintea […]

aș fi intitulat mai curând volumul recent apărut la editura  CURTEA VECHE (Angela Gheorghiu, O viață pentru artă, traducere din engleză Anca-Maria Pănoiu), pornind tocmai de la minunata îmbinare structural verdiană între  sensibilitatea și ardoarea transmise cititorului (aici) dar și melomanului de către diva respondentă la întrebările lui Jon Tolansky; […]

în operă, neavând rol anti viral, nu trebuie să acopere nici nasul, nici gura (mai ales), ci mai sus, expresia feței pornind de la „poarta sufletului”, cum numea ochii un cugetător antic. Vederea rămâne liberă dar intenția nu. Pornim firesc de la Un Ballo in Maschera, (Bal mascat) unde mascarea […]

audiat sau și vizualizat ne duce instantaneu cu gândul la Viena și nu întâmplător căci a apărut în secolul XVI în frumosul oraș. Dans de pereche sau o melodie după care se dansează, valsul a fost inițial popular până să ajungă și în saloanele selecte ale aristocrației vieneze și nu […]

din italianul canzonetta diminutivul lui canzone ducând la latinescul cantus, cântec, cântat, e la origine o creație populară italiană, napolitană de loc,  semnalată pe la 1560. Cu subiect liric, erotic, depășește peninsula în secolul XVIII, pătrunzând în marea operă europeană. Lirismul cult o duce și în muzica simfonică. Întâi o […]

este definită pe bună dreptate ca o specie muzicală prin excelență lirică, liniștitoare și nu întâmplător căci etimologia ei primă ne duce la latinescul serenus  senin, luminos, calm, bucuros, de unde sérénade în franceză preluat în română dar și Serenade în germană. De regulă are, paradoxal, rol „cuceritor”, fiind interpretată […]

din marea operă nu se măsoară în litri pe metru pătrat și nici nu e anunțată de vreun cod meteo, iar aceasta pentru că e fie intimă, sufletească, fie suport pentru răul care va urma. Desigur, pe scenă, cu cât e mai explicit  reprezentată cu atât augmentează mesajul muzical. Vivaldi […]

sunt ocrotite de patriciana romană devenită Sfânta Cecilia; patroană a muzicii a fost declarată în urma unei întâmplări tipic hagiografice mai mult sau mai puțin credibile. Că Atotputernicul cânta prin inima ei e totuși verosimil dacă acceptăm că în fapt toți marii muzicieni comunică cu Divinitatea. Ea nu avea cum […]