Există filme și cărți în care personajul principal este un oraș, de pildă ”Roma città aperta” sau ”Berlin Alexanderplatz”. Panahi prezintă, s-ar zice, un colaj de interviuri cu oamenii din Teheran. E un film făcut cu o uimitoare economie de mijloace. Regizorul își conduce taxiul cu o cameră instalată pe […]
Adaptarea din 1967 după romanul lui Joseph Kessel este triumful virtuozităţii subversive a suprarealismului. Dincolo de coaja realismului cinematografic se simte prezenţa forţelor care l-au obsedat pe Bunuel, încă de la debuturile sale. Sexualitatea este eliberată din cătuşele raţiunii, discursul erotic subminează ordinea respectabilităţii burgheze. Şi poate că nimic nu […]
Pentru atâţia dintre noi, acesta este Bunuel, imaginea sa memorabilă, bizară, extravagantă, asemeni unui poem de Lautréamont sau unui picturi de Magritte. În acest film se concentrează, prin perfecţiunea prismatică a delirului suprarealist, arta lui Bunuel. Se simte în cadrele sale forţa rebeliunii cinematografice decantată timp de decenii.Cruzimea se încrucişează […]
Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, un spectacol care a avut premiera în anul 1985, dar care a fost reluat anul acesta în repertoriul Teatrului Nottara, aminteşte de farmecul discret al vremurilor de odinioară amestecate cu atmosfera mahalalei bucureştene şi cu personajele de culoare din epocă. Alexandru Repan este […]
Chiar dacă activitatea Teatrului Nottara este suspendată de aproximativ jumătate de an din cauza unei buline buclucaşe, repetiţiile continuă în clădirea din bulevardul Magheru. Pe lângă acest lucru, Nottara a pregătit două surprize pentru publicul bucureştean şi cel naţional. Vorbim despre două spectacole noi, ce suprind prin noutate şi prospeţime. […]
Penultimul film al lui Bunuel este extraganta, bizara, nebuneasca liturghie a unui suprarealist. În 1974, la decenii după scandalul debutului său, Bunuel îşi etalează, întreagă,vocaţia insurgentă de a dinamita ordinea cinematografică. Dintre toate operele sale “ franceze”, acesta este filmul ce duce cel mai departe efortul de rebeliune împotriva formelor […]
În mod cert, nu sînt singurul care, atunci cînd se gîndeşte la ce ar putea însemna sintagma „umor britanic”, enumeră ideea de seriozitate prin notele definitorii ale acestei formule. Seriozitate, ceea ce implică şi ideea de substanţă, de consistenţă! Cînd eşti faţă în faţă cu mostre de umor britanic, aşadar, […]
Marea! Apă ciudată cu peşti uriaşi ce vor să te halească, cu morţi de demult ce vor să te-nşface, braţele lor uscate cu carnea fâşii, brăzdată de aţe şi alge! La vârsta aia, copil, poate nu moartea, dar frica, frica de hăul ce stă să te-nghită. Haţ! Dintr-o dată! Harşt! […]
Vremurile se schimbă, la fel şi relaţiile. Auzim din păcate sau din fericire acest lucru prea des. Situaţia este alambicată, reţete sigure nu mai există(dacă au existat vreodată!) aşa că de multe ori apelăm la soluţii care sunt la îndemână, testate de alţii. Drumul bătătorit pare cel mai sigur. Bineînţeles! […]
“ L’aîné des Ferchaux “, ecranizarea romanului lui Georges Simenon, nu are calitatea spectrală a capodoperelor lui Melville şi nu deţine eleganţa melancolică a ultimelor sale partituri. Şi totuşi, dincolo de imperfecţiuni,dincolo de stridenţe, filmul din 1963 este o remarcabilă anatomie a infernului în care eşuează cei ce pierd bogăţia, […]
