Sunt filme care durează prin capacitatea lor de a marca momentul auroral al unei cinematografii. “ Le clan des siciliens”, pelicula din 1969 a lui Henri Verneuil, aparţine acestei familii de filme. Întâlnirea de pe genericul ei este o întâlnire astrală-trei nume, trei generaţii, trei partituri,trei mituri, Gabin, Ventura, Delon. […]
“ La mariée était en noir” este aşezat de François Truffaut sub semnul lui Hitchcock. Emblema acestui omagiu deliberat şi îndrăgostit este muzica nervoasă şi obsesivă a lui Bernard Herrmann, în care se poate recunoaşte frazarea din capodoperele Maestrului. Fuziunea dintre melopee şi imaginea în culori tari, decupată de Raoul […]
Pe vremea bunicilor mei exista o vorbă destul de populară în rândul cuplurilor tinere. “Nevasta mea a fugit în lume cu un artist”, auzeai deseori prin piaţă şi prin cercurile sociale ale oamenilor muncii, ale muncitorimii în general. Acesta era efectul filmelor cu actorul Alain Delon. Artistul care instiga la […]
Cu pumnul strâns în buzunarul rupt, porneam, Paltonul meu subţire părea un ideal, Pe drum, sub ceru-ţi, Muză, eram al tău vasal; O, da, ce de iubiri măreţe mai visam! Nădragi, doar o pereche aveam, şi-o gaură-n ei. – Un prâslea ce hai-hui îşi căuta limanul În rime! […]
Iubirea este, la Truffaut, una dintre acele forţe ce schimbă destine şi împinge fiinţele spre abis. În femeia aparent inocentă, cu aer feciorelnic, însoţită de canarul în colivie ( una dintre acele imagini în care geniul ambiguu al lui Catherine Deneuve străluceşte, magnetic) se ascunde potenţialul infernal de perversitate şi […]
Contestarea canoanelor – artistice sau literare – s-a produs de cele mai multe ori în spaţii alternative, de la mici galerii sau saloane particulare tipice epocii moderne, până la spaţiul nelimitat al lumii virtuale de astăzi. De aceea, găzduirea unei expoziţii concentrate în jurul unui concept contestatar, feminismul, de către […]
O sinistră ironie a istoriei face ca spații cu un trecut și o mitologie prodigioasă să fie astăzi teribile zone de conflict, devastate de barbarie și inumanitate. Vechea Mesopotamie (astăzi Irak și parțial, Siria) e cel mai recent exemplu. O scenă de război secundară, ieșită deocamdată din atenția publică e […]
William Friedkin este una dintre figurile care participă la reinventarea limbajului cinematografic american în anii 70. Duritatea tonului, ca şi refuzul de a îmbrăţişa o poetică unidimensională, îi conferă lui Friedkin capacitatea de a investiga teme şi teritorii care sunt străine mainstream-ului. Alături de Peckinpah sau Coppola, Friedkin se desparte […]
Pentru mine, cărțile cu adevărat memorabile (ale căror înțelesuri nu devin opace la două-trei săptămâni de la finalizarea lecturii) sunt cele capabile să-mi producă revelații (chiar și minore) cu privire la aspecte prea puțin explorate ale existenței mele cotidiene. Un autor cu care știu că nu dau greș e Alain […]
Asemeni unei nimfe ce nu poate evada din crisalidă spre a deveni fluture, adevărul despre genocidul indonezian din 1965 de la a cărui declanșare se împlinesc în aceste zile 50 de ani, se zbate-fără succes până acum-pentru a se metamorfoza în dreptate, în justiție. Regizorul Joshua Oppenheimer continuă, prin The […]
