Autoportret din anul 1909 Din stirpea veche şi aristocrată arcade ferme peste ochii grei. O frică de copil, şi-albastru-n ei, ici-colo modestie, nu plecată, ci ca de paj sau poate de femei. Gura e gură, şi-i făcută cu temei, convingătoare nu, doar condamnată la mărturie dreaptă. Fără pată fruntea, în […]
Colţ-de-stradă Jos la colţul meu de stradă, Unde drumuri trei se-nnoadă, Şi vezi paşi ca la paradă Ce se duc la cu-cu-bau Cine-apare după colţ fără să cadă? O pereche de pantofi: tanti Lili, Şi una de botoşei: ai lui Billy. Cu-cu-bau! La colţul străzii unde stau La colţul străzii […]
[…] Eram convins : dacă ar fi avut telefon mobil, Goethe s-ar fi mulţumit să trimită mesaje scurte : T BEZK, XOXO ! (Te iubesc, pupici şi îmbraţişări!) O fi comunicarea noastră modernă bună şi frumoasă, însă altă dată dorul era exprimat mai romantic. De fapt, acum e aproape imposibil să ţi […]
“Britain cannot leave Europe any more than Piccadilly Circus can leave London. Europe is where we are, and where we will remain. Britain has always been a European country, its fate inextricably intertwined with that of the continent, and it always will be.” “My own homeland, England, is revealed […]
Sunt alcătuit dintr-o forţă activă şi dintr-o materie corporală. Însă nici una, nici cealaltă nu vor dispărea în neant, tot la fel de puţin precum s-au ivit din neant. Fiecare parte a fiinţei mele se transformă în altă parte a acesteia şi tot astfel se vor preface mai departe la […]
Există în secolul al XIX-lea şi chiar în secolul XX, o puternică tradiţie a artiştilor care văd în căsătorie inamicul artei. Iubire, da. Căsătorie, nu. […] Oricum, poate că am pornit de unde nu trebuie. Poate că, în loc să cercetăm viaţa unui artist/ unei artiste şi să lăsăm această […]
Dacă s-ar ţine socoteală de faptele bune, desigur că ar fi cu mult mai numeroase decât credem noi. Aşa se procedează, dealtfel, în China; se aduc la cunoştinţa tuturor, în sunetul trâmbiţelor şi se acordă recompensa celor care le-au săvârşit. Noi ştim doar să pedepsim; îl arestăm, pe cât e […]
[…] concepţia Vechii Academii şi a peripateticienilor potrivit căreia supremul bine constă în viaţa conformă cu natura, adică bucuria oferită de darurile naturii în limitele virtuţii. Calliphon n-a adăugat virtuţii decât plăcerea, Diodorus lipsa de durere… Toţi cei menţionaţi de mine sunt de acord asupra binelui suprem. Pentru Aristippus este […]
Inventarele gospodăreşti din perioada elisabetană arată că oamenii erau foarte ataşaţi de pat şi de aşternuturi, pe locul doi fiind echipamentele de bucătărie. […] Un alt lucru pe care oamenii îl consemnau cu grijă erau, oarecum surprinzător, geamurile. În afara bisericilor şi a câtorva case înstărite, geamurile au fost o […]
Mai precis, ce este un gând? Nu pare să cântărească nimic. Pare efemer şi inefabil. Nu ne putem închipui că un gând are formă, miros sau vreo altă reprezentare tangibilă. Gândurile par a fi o vrajă nemaivăzută. Însă, întocmai precum vocea, gândurile au un „suport fizic”. Ştim acest lucru deoarece […]
