Există în secolul al XIX-lea şi chiar în secolul XX, o puternică tradiţie a artiştilor care văd în căsătorie inamicul artei. Iubire, da. Căsătorie, nu.
[…] Oricum, poate că am pornit de unde nu trebuie. Poate că, în loc să cercetăm viaţa unui artist/ unei artiste şi să lăsăm această viaţă să coloreze sau să decidă felul în care-i percepem arta („îi lipseşte îndrăzneala”, „n-are destulă imaginaţie”, „ar fi trebuit să treacă prin suferinţe mai mari”, „ah, dacă nu s-ar fi însurat/ măritat”), ar fi mai bine să privim lucrurile din cealaltă direcţie.
Putem deduce starea civilă a unui scriitor, pictor sau compozitor din opera lui?
Cine vede căsnicia mai limpede, căsătoriţii sau necăsătoriţii? Cine face portrete de copii mai reuşite, cei care au copii sau cei care n-au?
Julian Barnes, Cu ochii larg deschişi. Eseuri despre artă, Traducere şi note de Radu Paraschivescu, Bucureşti, Editura Nemira, 2016, pp. 152-155
