A face. Mai întâi faci cadouri, faci plăcere altora. Părinţilor, prietenei, prietenului. Dacă un coleg de birou e nemulţumit sau supărat, îl ajuţi. Rezolvi situaţiile făcând lucruri, te defineşti prin ceea ce faci. Iar speranţa ta, când ceva nu merge – sau pentru ca să reuşeşti în viaţă – ţine […]
9 Azi-noapte m-a vizitat Pavel. Avea faţa atât de curată, pielea atât de elastică. Zâmbea, părea fericit şi sorbea dintr-o doză de bere. L-am ȋntrebat tâmp: Dar tu cum mai eşti? Bine? …Sigur eşti bine? Şi mi-a răspuns cu r-ul lui graseiat: Fireşte! Absolument! Foarte bine! Ca şi cum nimic […]
Atunci când îţi să place să faci ceva (să scrii, să desenezi) înseamnă că ai ţi-ai găsit locul tău bun în viaţă, preocuparea care rupe ritmul agitat al zilei şi transformă tot ce e stresant într-o simplă sarcină colaterală – nu mai grea decât ducerea gunoiului de la birou pana […]
Orice mesaj încape într-o sticlă. A scrie înseamnă a lăsa o urmă pentru viitor. Fie viitorul apropiat, uneori instantaneu, fie viitorul nedefinit, întins dincolo de imaginația curentă sau de ritmul previzibil al istoriei umane. Între acest viitor proxim și viitorul nesfârșit se insinuează distanța telescopică dintre momentul scrierii și cel […]
Decalajul civilizațional moștenit – și agravat de comunism – are inevitabile urmări culturale. Discursul liber de după 1989, a corespuns unei reconstrucții naționale, de la infrastructură și instituții, până la canonul literar și diferitele forme de recuperare a ”istoriei”. Pentru a se reinventa ca optimism colectiv, generator de ”renaștere”, cultura […]
Cincizecimea, Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh este sărbătoarea care marchează sfârşitul ciclului pascal şi, totodată, naşterea Bisericii creştine. http://www.youtube.com/watch?v=_1_28160ONU Gavriil Musicescu, „Concertul Coral Numarul 2” – una din numeroasele compoziţii corale religioase culte din puţin cunoscutul patrimoniu muzical creştin-ortodox românesc, care culminează cu cele două extraordinare „Oratorii bizantine” ale compozitorului […]
„N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele”. CIORAN (2006-2012) 1 Sentimentul că, după copilărie, tot ce am trăit până acum ţine de un truc, de o fantasmă, de o i-realitate, ȋl am ascultând Do you remember al lui Phil. Sentimentul lui But now it’s too late, al lui […]
În tinerețe ne gândim la moarte mai ales atunci când irumpe brusc, precum fantasticul lui Todorov, în universul nostru ordonat și aseptic. De curând a murit un prieten suficient de îndepărtat, pentru ca moartea lui să nu mă lase complet indiferentă, fără să-mi producă totuși acele șocuri electrice pe care […]
Atunci când se ruga, acasă, seara, vreme de un ceas, tata nu rămânea îngenunchiat în faţa unei icoane anume, nici nu stătea recules, într-o stare meditativă de spirit. Străbătea cu paşi neliniştiţi odăile, cu faţa întunecată de încrâncenare, cu o încruntare teribilă a sprâncenelor sale negre, stufoase. Privindu-i cu înfiorare […]
Dacă Aristotel ar trăi și ar mânca azi la McDonald’s, cred că și-ar începe Etica altfel, de exemplu așa: “O viaţă normală este ceea ce caută toţi oamenii”. Într-adevăr, mi se pare că un număr de întrebări în mod normal foarte simple, de genul “Cum să împac utilul cu plăcutul?” […]
