Adolescenta: intre superficial si depasire de traume

The Bling Ring vs. The Perks of Being a Wallflower

“… And these children
that you spit on
as they try to change their worlds
are immune to your consultations.
They’re quite aware
of what they’re going through…”
― David Bowie

In 1925, Margaret Mead, dupa ce petrecuse noua luni in Samoa vrand sa descopere daca adolescenta este universal o perioada traumatizanta din cauza factorilor biologici sau presiunea este cauzata de specificul culturii occidentale, ajunge la concluzia ca, pentru tinerele din teritoriul din Sudul Pacificului, tranzitia este mai putin stresanta datorita abordarii si traditiilor locale. Desi metodologia si rezultatele ei au fost contestate si revizuite de-a lungul timpului, nu e nevoie de o pregatire specializata ca sa observi ca adolescenta este una dintre cele mai dificile, confuze si „mediatizate” artistic perioade. Iar felul in care lucrurile o pot lua „razna”, dar si cum se pot indrepta pe parcursul acestor ani este ilustrat in The Bling Ring, respectiv The Perks of Being a Wallflower, ambele filme fiind inspirate din fapte reale.
„Cautare” este cuvantul-cheie in ambele filme: in primul, banda de pusti de bani gata incearca sa isi redefineasca statusul furand lucruri din casele celebritatilor, iar in celalalt, Charlie & co. incearca sa supravietuiasca unor circumstante mai complexe.

Suspects Wore Louboutins, articolul din Vanity Fair care a stat la baza filmului Sofiei Coppola, incearca sa exploreze motivatia adolescentilor din spatele infractiunilor din L.A. din 2010 – din casele unor celebritati ca Paris Hilton, Orlando Bloom & Miranda Kerr, Lindsay Lohan sau Rachel Bilson, fusesera luate obiecte in valoare de cateva milioane de dolari. Raspunsurile date de membrii gastii la intrebarile lui Sales alaturi de contextul unei lumi Paris Hilton-izate pe care jurnalista il contureaza descriu imaginea unor barbari tineri la portile unui imperiu mai superficial decat ei. Nu banii, ci notorietatea, nu obiectele in sine, ci apartenenta lor la un nume celebru au stat la baza actiunilor. Goodkin, politistul care s-a ocupat de caz, accentua aspectul stalkerish al infractiunilor: cei implicati urmareau site-urile si blogurile pentru a afla programul si adresele celebritatilor. Mai mult, membrii Bling Ring impart acelasi fond de cunostinte profunde despre brandurile pe care le poarta starurile. Discutiile membrilor grupului infatiseaza o generatie motivata doar de stuff – nu vorbesc despre filmele, serialele in care apar „victimele” lor. Nu mai este vorba despre naratiune, ci despre imaginile statice, perfecte: pozele de pe Facebook, Instagram copiaza strike a pose-ul celor pe care ii admira.

La polul opus, personajele din The Perks of Being a Wallflower reprezinta fiecare cate o poveste in sine. Acesti outsideri isi traiesc, exprima, ascund adolescenta petrecuta pe la inceputul anilor 90 prin muzica, spectacol, carti. Drumul initiatic al lui Charlie este mai profund decat cel al lui Marc. Amandoi sunt troubled, insa primul este urmarit de moartea matusii sale si a unui prieten, iar cel de-al doilea de diagnosticare cu ADHD si anxietate si de o exmatriculare. Maladia comuna de care sufera este singuratatea, iar „triburile” din care ajung sa faca parte ii ajuta, la final, sa se defineasca si sa se regaseasca. Filmul lui Chbosky este mult mai personal, (regizorul ecranizandu-si propriul roman autobiografic), mai afectuos, autentic. Prietenii de care Charlie se inconjoara – profesorul de engleza care incearca sa il incurajeze inca din prima zi de liceu, confidentul exuberant, prietena cu care se cupleaza si de care ii este frica sa se desparta ca sa nu o raneasca, prietena care are iubit de care se indragosteste – il ajuta sa treaca de la stadiul de observator al vietii la participant (secventa in care Charlie se ridica in picioare in spatele masinii atunci cand trec prin tunel arata ca a trecut cu brio bariera dintre melancolie cronica si verva autentica de a trai viata).

The Perks of Being a Wallflower este o confesiune cinematografica, in timp ce The Bling Ring este o relatare de evenimente. Coppola a declarat ca nu a vrut sa judece, ceea ce e incurajator, insa stilul ei obiectiv devine aici distant, aproape gol, neoferind nici un insight, nici un comentariu, neexsitand de fapt nici o tensiune. Personajele par a putea fi schimbate intre ele, fara nici o modificare majora asupra evolutiei actiunii, in timp ce membrii grupului lui Charlie sunt autentici, cu personalitati pline de culori vibrante, in care spectatorul regaseste particele din oamenii apropiati din jurul lui. Poate aceasta e diferenta intre pustii populari si cei ostracizati: primii devin atat de legati de sentimentul de mandrie pe care il au, incat nu afla niciodata cine sunt; in schimb, pentru cei din urma, aceasta calatorie devine telul suprem pentru ca ii poate salva in cele peste 900 de zile de liceu.

Presiunea exterioara, in cazul in care ar fi fost explorata, este mai complexa in The Bling Ring, in timp ce conflictele interioare sunt mult mai puternice in The Perks of Being a Wallflower. In filmul lui Coppola, angoasele adolescentine se desfasoara pe fundalul unor investitii majore in industrii hypersexualizate (de ex. piata de lenjerie intima pentru adolescenti se ridica la cateva miliarde de dolari), cu ajutorul unor instrumente care mai mult ca oricand faciliteaza accesul la celebritate doar de dragul celebritatii (de curiozitate, incercati sa gasiti motivele pentru care stiti numele lui Kim Kardashian), acestea din urma adaugand valoare banalului. Programarea pustilor este absoluta: marea lor grija cand ajung la tribunal nu este legata de ce se va intampla, daca vor ajunge sau nu la inchisoare, ci de ce haine isi aleg pentru a defila in sala de judecata. Charlie & co. par a nu avea idoli atat de puternici, incercand sa ia din carti, muzica, elementele care sa ii ajute sa se defineasca. Si ei sunt motivati de dorinte puternice, dar acestea tin de evolutia personala, de a depasi anumite bariere, modelele lor par a fi doar versiunea lor matura, imbunatatita.

In era noastra, Margaret Mead a fost inlocuita de potentialii ei subiecti, iar cercetarile stufoase de lungmetraje emotionale cu iz de documentar : adolescentii au devenit proprii lor psihanalisti, propagand mitul adolescentei ca perioada dificila, stresanta, complexa, de neinteles in special pentru cei care au trecut deja prin ea. De aceasta data, istoria e personala si o definesc singuri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *