Acest articol e un comentariu la o întrebare venită pe blog care suna cam aşa: « am o relaţie de durată la care țin, căsătorie de exemplu, cum să mă imunizez faţă de o posibilă îndrăgostire de altcineva? » Încerc deci să dezolt tema din întrebare, eu aş fi abordat […]
O întâlnea din ce în ce mai des Pe strãzi, la teatru ori în parcuri, Întotdeauna însoţitã De-un domn înalt şi-o fatã blondã. Ar fi putut sã se prezinte, Sub un pretext scornit în pripã, Dar sub privirea ei ca marea El nici nu putea sã mai respire. Mergea în […]
Luni dimineaţa e un fel de a te scula de dimineaţă, dar mai trist. Mai întâi, pentru că eşti obligat să o faci, iar apoi pentru că îţi aduce aminte că nu doar ziua ci în principiu viaţa întreagă e făcută din obligaţii. Mai precis, viaţa ne e furată de […]
Sentimentul acela că lucrezi noaptea cu geamul deschis, iar în depărtare se aude trenul, pe care nu îl poţi auzi decât acum, noaptea, când se adună liniştea peste oraş. E sentimentul că lucrurile sunt OK, că va fi bine. Că lumea asta, prin tăcerea nopţii, va continua să meargă înainte. […]
Ne gândim adesea că greşelile din trecut sunt un fel de rateu complet, un „nimic bun” şi un „rău absolut”, ceva iremediabil trist. (În acest articol mă refer mai degrabă la percepţia proprie despre greşeli şi vieţi trecute, nu la ce am făcut poate rău altora şi ar trebui reparat). […]
« Dix-huit mois après l’entrée spectaculaire des Pirates à la mairie de Berlin, bien rares sont les Allemands qui pourraient dire ce que ce parti a apporté à la vie politique. Ces „geeks” qui devaient révolutionner la politique grâce à Internet ne cessent de s’insulter, voire de se menacer sur Twitter, […]
Ani de zile, undeva între 23 şi 30 de ani, m-am uitat la filme. Nu sute, mii. Bieţii mei părinţi se întrebau: „Poate nu i-am citit destule poveşti cand era mic?” Nu, nu e vina lor, şi nu cred că e vina americanilor care fac filme bine scrise. E pentru […]
Am vrut sã fiu cum nu eram Decât în vis, când izbuteam Sã sparg gãoacea cenuşie Şi sã devin înaripare; Iar frumuseţea mea de-atunci Nu încãpea decât în largul Unui palat, clãdit din gânduri, În care Fiul luminând Nu încetase sã m-aştepte. Cât de aproape se fãcea Departele de neatins! […]
Sigur că există o supravieţuire fiziologică: auzi de oameni care s-au înecat în plină plajă la mare, de accidente sau nenorociri, și atunci îţi zici “noi, cei care am rămas în picioare sub soare, ar fi bine să ne mulţumim cu atât”. Cu ce avem, cu faptul că suntem supravieţuitori, […]
Singurãtatea, ca stare dramaticã de neaflare a locului tãu pe lume, de inadecvare la realitatea din jur, atât de aproximativ tradusã prin cuvântul “stingher”, dacã nu duce pânã la urmã la mizantropie sau sinucidere, atunci ea poate stimula orientãri religioase care fie pledeazã pentru retragerea din cotidianul frustrant în contemplarea […]
