A Love Story only?

De o bună bucată de vreme mă frământă gândul să scriu despre câteva personalităţi (literare) – una, două câte oi fi în stare, – ale căror opere sunt mai puţin vehiculate astăzi, lăsate undeva în arhivele timpului, urmare (ne)firească a trecerii dintr-o generaţie într-alta, dintr-o epocă într-alta ori poate valoric?

Am trecut odată pe „acolo” cu William Saroyan când Soul Paper a pus (excelent) în scenă piesa lui„The time of your life”, pe urmă mi-am amintit de Damian Stănoiu cu romanele lui satirico-humoristice, fie ecou al vieţii monahale pe care a trăit-o vreo 2 ani : „Alegere de stareţă”, „Necazurile părintelui Ghedeon”… fie  dulce-amare reeditări ale anilor laici cu „Camere mobilate”şi  domnişoare  trecute bine de vârstă a două.

Dar… Damian Stănoiu e omul toamnei cu soarele în „fall” şi grijile zilei de mâine…călugării lui luând în serios pregătirile de iarnă, camerele mobilate devenind preocupare majoră în funcţie de  capacitatea godinului de a încălzi camera ori de posibilitatea unor instalaţii sanitare cât de cât civilizate; (chiuvetă în cameră, eventual).

Da, dar acum e mai, înfloresc cireşii, cerul e sus,  miroase prăpăstios şi suntem gata -gata să intervenim dubios fantezic lălăind momente  fie vechi fie noi…

Cine zice că timpul se lasă compartimentat  în secvenţe egale şi, mai ales, că acceptă ritmicitatea metronomică a traducerii lui în termeni umani se înşală amarnic ori se dezice  renunţând să şi-l apropie şi să-l chestioneze.

Eram într-a X-cea, cred, într-un liceu prestigios din capitală,  cu profesori de „modă veche” suspicioşi, autoritari şi informaţi (poate formaţi) fără cenzura vremii, vârsta cerea orizont deschis-fără limită- permisiunea imagistică a lumii trecea pe lângă noi, aveam acea inconştienţă sublimă când totul e posibil şi, indiferent cât de prudenţi încercau părinţii să ne facă, săream dincolo de gard ignorând riscul.

Citeam în ore total absentă la ceea ce se sau s-ar fi putut întâmpla şi-mi amintesc momentul când profesoara de română, deşteaptă, aspră şi chiar arogantă, la orele căreia îmi întrerupeam de obicei lectura, m-a surprins citind: „ Citeşti în ora mea… şi dacă e o prostie te duc la cancelarie şi ştii ce urmează”  Nu era o prostie, ştia… şi am promis cuminte că nu voi repeta obrăznicia la orele ei (dânsei!).

Cum am găsit acasă romanul ăla care ar fi trebuit să dispară cu multe alte cărţi, nu-mi aduc aminte, dar era „This Above All” scris de Eric Knight, scriitor britanic, deci interzis.

Ce lume!

Război intens, feroce – ce zic –  un soldat abia scăpat din dezastruosul Dunkirk, o Londră stupefiată de ceea ce se poate întâmpla, nelinişti personale, dar mai ales chinul înţelegerii care nu vine pentru că totul pare nefiresc într-o încâlceală  total anormală, un soldat a, cărui uniformă pare a altuia, se recompune ca om într-un efort absurd cumva pentru că viaţă i se desfăşoară dincolo de el undeva în oglinda enormă a reflexiei impuse.

Soldatul e Clive într-o permisie simulată conclusiv şi cum ştie exact despre ce este vorba decide să închidă porţile în urma lui…ce contează un dezertor?

Harababură istorică războiul, fără discuţie şi cum ştiu oamenii s-o disciplineze, s-o reaşeze în rafturile firescului e un mister.

Ori poate nu tocmai.

Pe Clive îl descoperă Prue sau el o descoperă pe ea, cine ştie…căpiţa de fân în care el doarme e numai un pretext şi, ceea ce este sigur anacronic în conjunctură, se întâmplă simplu fără farafastâcuri, păşit în afară în acel spaţiu al inconştienţei dorite cea pe care convenţional o numim iubire…ilogică, pasionată inoportună dar vital necesară chiar şi atunci când tragismul se întâmplă fără glorie,, pur şi simplu: bombardament, spital, moarte…. nu există şansă to „leave happily ever after” chiar nici atunci cand destinul pare a fi devansat.

Sună interesant, nu-i aşa?

Romanul acesta, al lui Eric Knight, este considerat unul dintre cele mai importante creaţii literare britanice în care cel de al doilea război mondial impune existenţe, regimentează destine, filtrează capacitatea umană de a fi şi, mai ales, provoacă gândirea punându-i la încercare luciditatea analitică; inteligent, cultivat chiar neşcolit, Clive are viziunea dezastrului individual, dar se subordonează ansamblului aşa cum Prue o trăieşte cu intensitatea inevitabilului.

Ne uităm ocazional în urmă, băgăm de seama superficial de cele mai multe ori cam ce se întâmplă acum, trebăluim în speranţele lui va fi şi lăsăm timpul să ne scape printre degete… cam asta ar fi ideea  recapitulării acesteia cu un roman care încântă adolescenţa implicând la scara majoră a razboiului atingerea personală a morţii.

Nb. Eric Knight -1897-1943- ( moare în accident de avion la scurt timp după apariţia romanului „This Above All” şi este cunoscut în lume mai ales ca autor al romanului (si filmelor) Lassie.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *