Mergea de-o viață întrebând Unde era Împărăția. Unii spuneau că-i mai departe, Alții-l nelinișteau zicând C-ar fi trecut prin ea în grabă, Demult, fără să fi știut. Când l-a înconjurat deșertul, S-a-ntins pe spate în nisip, Având în față numai cerul, Și cum stătea cu ochii duși, I-a nălucit că […]

Dacă timpul Crăciunului e de obicei învăluit de blândeţea iernii şi a zăpezii, Învierea aduce o eleganţă unică în natură, care ne ajută: ieşim din mocirla şi frigul lunilor februarie martie, străzile se umplu de muguri şi primele frunze, chiar dacă mai e frig ştim bine că e ultimul frig. […]

Când am pătruns, pe la amiază, În catedrala părăsită, Intra prin geamurile sparte O forfotă de păsări albe: Se răspândeau furând în aer Statui și chipuri din icoane, Coloanele băteau din aripi, Se unduiau în fâlfâire, Se preschimbau în stol de șoapte, Și rămâneau în așteptare, Lăsând zidirea să-și ia […]

Când stau de veghe, se aprinde O flăcăruie înăuntru Și-n jurul ei se-adună tainic Un cor de glasuri nevăzute, Ce-ncep suind să se-mpletească În țesătura unei muzici Care mă face cristalină Și tot ce-ating atunci cu gândul Înmugurește să-mi răspundă, Învăluindu-mă în verde.

Peste puțină așteptare vin domnii noștri să ne ducă la noua noastră reședință: coborâm la etajul I și suntem duși la celula 44; aceasta-i celula din care nu ne-am mai mutat până la sfârșit; o celulă spre nord, unde nu pătrundeau razele soarelui decât la echinocțiu, în decurs de vreo […]

Cel care n-a murit se va întoarce Din pivnițele spaimei la lumină. Cu mintea fumegând va bate-n ușa Colibei năruite de obuze, Iar după un răstimp de așteptare, Se va trezi intrând parcă afară, Cu pașii înfundându-se-n cenușă. Atunci, din nicăieri, schelălăitul Unui cățel, pierdut printre ruine, Îl va chema […]

Nu, niciodată nu sunt eu, De câte ori m-aplec pe unde, Ceva din Tine îmi răspunde, Înveșmântat în chipul meu. Da, mă uitam pierdută-n ape, Visând la Tine, și-ai venit, Înfășurat în infinit Și mi Te-ai strecurat sub pleoape. Ce văd cu ochii Tăi acum, Numai lumina poate spune, Când […]

Dac-aș putea să mătur curtea De crengile albite-n timp, Mi-aș pune liniște în gânduri… Numai că locu-n care vin Să fac curat nu mai există, Și ce încerc s-adun în vis, Când mă trezesc, se risipește. De-aceea sunt fără să fiu Aici cu tine și acolo, Acum, dar totuși în […]

Eram la final de doctorat, de fapt era anul 4 adică anul de graţie. 27 aprilie 2016. Într-o lună trebuia să predau teza despre epistemologia metaforelor globalizării la Zygmunt Bauman. Si mi-am dat seama cu oroare că nu găsisem chestia care să facă teza. Aveam referatele, capitole de teorie etc, […]