O adiere

E plin de ramuri cerul meu,
Cu stele pâlpâind sub frunze,
De-aceea-n noapte când mă rog,
Un val de foșnete-mi răspunde.

O adiere de departe
Mi se apropie de obraz
Și o iubire fără nume
Vine ca ploaia din înalt.

Ce se aude nu sunt șoapte
Bătând în suflet ca-ntr-un geam,
Ci picături de îngeri care
Îl răspândesc pe Dumnezeu.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *