Cain

De cum ajung în orice loc,
Mă simt ca pus sub un obroc
Și aerul se face sur,
Atât de-ngust e împrejur,
Degeaba plec, degeaba vin,
Se zbate-n mine un străin,
Pe care nu știu cui să-l las,
N-am liniște, n-am adăpost,
Pe lume să-mi croiesc un rost.
Numai o ușă mi-a rămas
La care nu-ndrăznesc să bat
De teamă c-am să fiu salvat.

Un comentariu

  1. Liana Tugearu says:

    Mult adevăr și atât de multă delicatețe. Ca în toate celelale versuri ale poetei

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *