Acum sunt o imagine pe o hârtie udă Nu aud niciun vânt și nici o adiere E ziuă, și ce întuneric ! Cobor din munții de aer sărat în câmpiile galbene, ale minciunii somnului și ale visului Pașii mei sparg oasele cristaline ale fostelor păsări Calc peste […]
Eu, în umbra propriei frici, tabloul cu lebede mistuindu-se pe măsură ce marea se risipește spre țărm. Ca pe un zmeu de nisip ridic fierbințeala în pumni și-i dau drumul. Lipsiți de îndurare sunt ochii mei ce acum separă noaptea de zi și o desfac foițe, foițe. Dintr-un grăunte de […]
pot fi variate și variabile în funcție de conținut, faste, nefaste, anoste. Atunci când servesc unor abrevieri precum OMS, ONU, OMM, UNICEF și multe altele de nivel mondial, evident că nu au nimic planetar fie și pentru faptul că, nefiind cunoscute, nu înseamnă mare lucru sau aproape nimic. Am scris […]
O catedrală fără margini E asfințitul ce-ntârzie, Umplând copacii de icoane. Îmi culc obrazul pe vitraliul În care tremură lumina, Un val de îngeri se apropie, Cu foșnete subțiri de frunze. Îngenunchez… Păduri de glasuri Acum se roagă pentru mine, Și flăcările lor mă-nalță Unde nici cerul nu ajunge…
femeia care mătură frunzele mi-e prietenă în părul ei își făceau cuib fantomele pădurii acum e liniște campestră-n tablou floarea-soarelui stă să-nflorească pe pat de celestină vântul se-ntoarce-n carul cu boi e cald în octombrie e toamnă
„Vei bate într-o tobă de lut Până când or să asurzească Şi grăuntele de siliciu Şi minuscula rădăcină de fier A pumnalului. Acesta îţi va fi Pentru totdeauna martiriul.” „Bine, dar săgeţile, colţii fiarelor, ploaia de pietre, lacul îngheţat, Ce va fi cu acestea?” „Numai cei aleşi vor […]
Dragostea e o povară cumplită. De cele mai multe ori pentru cel care o primește, mai mult decât pentru cel care o oferă. Ești iubit și iubești înapoi, dar sunt atâtea așteptări la înălțimea cărora te străduiești să fii. Atâtea așteptări la înălțimea cărora nu ai cum să fii. Nu […]
„Un loc în care ai călcat, dar n-ai locuit e doar o coordonată iluzorie, cu un conținut mult prea precar, precum gara în care trenul nu oprește. La drept vorbind, nu poți călători decât dinspre un acasă către un alt acasă, orice altceva este doar o iluzie inerentă deplasării în […]
Camera mea roată e câteodată pentru tine când vom tăia-o-n gând.
James Tate Un articol provocator care oferă puține răspunsuri Când s-a întors de la spital, Roberta avea ochii în lacrimi. Am tras-o lângă mine și-am sărutat-o. “Ce s-a întâmplat?”, am întrebat-o “A murit,” a zis. “Cine a murit?”, am zis. “Doctorul. Când a intrat în camera […]
