să fiu tocmai eu
femeia în rochie foșnitoare
femeia care trecând
prin fața magazinului cu pantofi
a lăcrimat o secundă
să fiți voi aceia
ce-au măsurat viața mea
acei hăitași care-n zori
au și pornit pe urmele mele
eu nu mă tem de judecățile voastre
nu mă feresc de coaja lor argintie
eu pot striga dar cui i-ar păsa de un sunet
noblețea cui s-ar înteți îndelung
și fără întoarcere
privirea cui
ar semăna furtună și întuneric
când zilele mele abia pâlpâind
vi s-ar lungi
ca niște câini dintotdeauna ascultători
la picioare
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
Tare frumoasa poezie!
Mulțumesc frumos!