Agora
Mai singur ca mine
In locul în care am stat, alți oameni vor sta, alte sunete vor roti masa de aer. Am văzut îndrăgostiți, noaptea, în mare, luna-ncrețindu-le fețele; claviculele strălucitoare și ceața, luminile-nghesuite de-a lungul falezei. Șapte zile din șapte mi-am hrănit cu sfințenie frica, mi-am înghițit pilulele împotriva singurătății. Am trăit povestea […]
„…pofta de glorie…”
am așezat-o între ghilimele nu de teama plagiatului ci pur și simplu pentru că nu îmi aparține, sintagma adică. Voi reveni asupra ei. Recenta înnegrire a apei din romana Fontana di Trevi e o nouă probă a imbecilității aculturale care domină democrația drepturilor omului. Așa zișii activiști de mediu infect […]
Mă arunc
Te văd pe marea de opal Și mă arunc în scris pe ape, Cuvintele ca niște clape Se-aștern sub pașii mei pe val. Ce muzică îmi umple gura Acum când, Doamne, iată vin, Cu dor adânc să mă închin, Fără să-mi tremure făptura? Numai că scrisul ce m-a dus Până […]
TRANSATLANTIC. Frank O’Hara – Inima mea
Frank O’Hara Inima mea Nu am de gând să plâng tot timpul și nici nu voi râde mereu Nu o prefer pe una asupra celeilalte. Aș putea să-mi doresc, brusc, să văd un film prost, nu numai unul din cele care te adorm, ci unul mare – […]
Tricoul tău e noua mea inimă
M-aș fi putut îndrăgosti, de asta mi-a fost cel mai frică. Am o poză cu tine zâmbind, tricoul tău e noua mea inimă. Am împărțit mâncarea și apa, ne-am scufundat gleznele în nisip. Vocea mea a colorat un colț al terasei, ecoul nu m-a rănit și nu m-a durut și […]
Să fim toți Hagi!
Bineînțeles, nu toți avem talentul lui în profesia pe care ne-am ales-o fiecare. Dar asta nu ne împiedică să aspirăm întotdeauna să fim cei mai buni în domeniul nostru, să planificăm cu atenție și realism pentru viitor, să muncim din greu, dar, în același timp, și inteligent, învățând din modelele de […]
Un dor de ducă
Oriunde-as fi, un dor de ducă Mă suflă-ncet în patru vânturi, Și ca un puf de păpădie, Mă-nalț în aer, răvășită. În zborul meu de migratoare, Colind pe crengi, o iau sub frunze, M-așez pe-o haină care umblă, Ies pe ferestrele deschise. Nu știu ce-aduce priponirea De-un singur loc, nicicând […]
Juriști la volan…
ar trebui să fie un non sens din retro- și perspectiva dreptului roman, nu pentru că romanii nu aveau vehicule de transport, proprietate personală sau nu, cu volan, ci fiindcă în conformitate cu principiile pe care le-au impus societății de mai bine de două milenii, servii legii în spațiul civil […]








