La o fereastră înflorește galben
semnul de adio al unei gutui,
ziua se scutură lent prin vitralii
Sub pleoapele închise port candele aprinse și urc pe treptele de fum
din sfinți rămași fără stăpîn
Legat de înalt
cu genunchii lustruiți de marmura podelei
am tunică roșie de sfînt neplecat în zări de icoane
Desenez miracole și fugi bolnave și
ziduri mici de cărămizi din licurici
Cu nimbul turtit de rugile goale
caut zidul crăpat să mă lipesc de perete spate în spate cu Tine
Doamne…
