Înalta Curte de Casație și Justiție i-a achitat ieri definitiv pe cei doi ofițeri de securitate vinovați de moartea în urma torturilor a inginerului Gheorghe Ursu, în tomna anului 1985. Este o curte Înaltă și este de Justiție. Ultima instanță în România. Completul fusese alcătuit din trei reprezentanți ai ei. […]
Am schimbat mici daruri, ne-am oferit atenție și reacții. Dragoste nu. De ea ne e frică. De ea ne ferim ca de firavii fluturi de noapte. Când se îndreaptă spre tine, cuvintele lovesc suprafețe solide. Când se îndreaptă spre mine, tandrețea e fragedă și rotundă. Aș vrea să nu îți […]
„Cu această carte, Mihnea Măruță scoate gândirea filozofică românească din rutina de a comenta lucrări străine și, totodată, ridică discursul asupra lumii digitale de la texte descriptive la o teoretizare profundă și radicală.“ — AUREL CODOBAN „Sunt două obsesii fundamentale care presează continuu, conștient sau subconștient, individul uman. A-și dovedi […]
Fără intenții cinice, constat că întregul circ politico-mediatic provocat de ceea ce se știa în fapt despre starea și funcționarea lăcașurilor pentru bătrâni, amintește de situația de acum mai bine de un deceniu când luați în vizor au fost câinii, patrupezi întâi, apoi bipezii. Maidanezii capitalei în primul rând, […]
În valuri norii veneau să verse ploi restante peste sute de kilometri pătrați de nimic Pe aici, locuit de nimeni, drumul spre Americano, cafeneaua lui Rick Dintr-un adînc în care supraviețuiește, lacom, prezentul adună tot trecutul în el Viori se rotesc aprinse în mine într-o magică roată mă ‘nvîrt pînă la […]
Câinele nu pleacă de la măcelărie, iar prostul moare de grija altora. Când firmele mănoase sunt deja ocupate de colegi pensionari mai influenți, nu sunt rele nici măcelăriile universitare, culturale și duhovnicești pentru un pic de mângăiere și odihnă binemeritată după anii grei în serviciul public informativ. Proștii se ocupă […]
Eu locuiesc într-un album, Îmbrățișată de privirea Celor din pozele străvechi. Spre miezul nopții mă strecor Și ies afară dintre file, Ca să mă pierd printre cei vii. La ceasul ochilor închiși, Cobor pe pleoape, intru-n somnul Celor ce pleacă nemișcați Spre un ținut de neatins În care poți să […]
Jack Gilbert Singur Nu m-am gândit niciodată că Michiko va reveni după ce a murit. Dar dacă ar fi venit ar fi fost o doamnă într-o rochie albă, lungă. Este ciudat că s-a întors ca dalmațianul cuiva. Aproape în fiecare săptămână îl intâlnesc pe bărbatul care o […]
Mă-ntorc de parcă n-aș fi plecat vreodată. Atâta viață și mai nimic de făcut. În somn, frica mea e pulbere dusă de vânt, în somn, frica mea urcă până pe creste. Am renunțat la lucrurile ce îmi dădeau siguranță. Acum, inima mi-e mai puțin zgomotoasă – pot înnopta în susurul […]
este, etimologic cel puțin, o alternanță supărătoare, fie și pentru faptul că primul îl avem moștenit din slavă în timp ce realitatea arhitectonică desemnată e de aproape două milenii, adică podul lui Traian, pons Traiani imortalizat după inaugurare și pe o monedă bătută prin decizia Senatului roman. Supărător – dar […]
