Încă o noapte, încă un joc de-a uitarea.
Cât ne amintim și cât nu. Cât mai putem trage.
Am întâlnit oameni ce-și zic fericiți –
fericirea lor mi-a adus adevărul: o
mușcătură ce-ar doborî un bivol matur.
Cercetătorii au stabilit
că oamenii care nu pot renunța la rutine,
sunt predispuși la demență.
Și uite, jumătatea de măr
gata să fie mâncată. Și eu, jumătatea cealaltă –
gura lumii ca un hublou
prin care țărmul se vede mic, mic.
Iubirea mea pentru tine –
un praf, mirajul unei lecții
de dresaj. Compoziția ce sfidează
abaterea de la regulă:
când sunt singură, îți uit numele –
mireasma lui nu se-nclină într-o parte sau alta.
Când sunt singură, sunt piatra perfectă,
pregătită să spargă luciul ferestrei.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
