Londra e o metropolă pentru pedestrași: niciodată nu am mers pe jos mai mult timp decât acum. Firește, nici nu am avut vreo intenție. Însă aici m-a topit flavour-ul. E locul în care poți scrie cărți lejer, ba chiar o colecție Chic pe săptămână; și autobuzele te ajută să faci […]
Vei spune că e pentru puţin. Insist să îţi spun că e pentru nimic. Strădania asta nu are părinţi, pentru că ea s-a colorat singură, de la natură. E ca atunci când doi oameni îşi dau pentru prima dată mâna. Nu se cunosc, nu ştiu nimic unul despre Celălalt. Tot […]
Nu era corect să reduci un om la tăcere doar pentru că tu nu mai aveai ce să (îţi) spui. Dar despre asta oamenii învăţau foarte rar, spre deloc, pentru că oricum, miza era să ne spunem toţi la un loc poveştile, fără să fim neapărat unul în naraţiunile altuia. […]
Își făcuseră un tic amabil de a-ți aduce aminte despre umilele grații epistemologice în care gravitai, că „toată lumea știe”. Ce, nu știm prea bine, însă în orice caz, măcar cantitativ, trebuia să te simți umilit. Erai Tu și Lumea, gândacul de la marginea patului și cuibarul de simț comun. […]
În ultimele trei săptămâni am călătorit destul de mult. Nu de plăcere, ci de fiecare dată cu agendă. Au fost însă cele mai bune trei săptămâni în care mi-am dat seama de un lucru, într-un mod complet halucinant, şi ironic fie spus, unfashionable pentru o revelaţie. Oamenilor le e frică […]
În loc de mize. Să facem loc deconstructivismului educat De foarte puține ori, maturitatea condeiului public s-a aplecat asupra restului pe care îl lasă deschis așa-zisul proiect postmodern de estetizare a lumii, cu atât mai mult când vine vorba despre imaginarul pe care îl dezvoltă- social, comunitar, politic. Suntem exponenții […]
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi aparţine, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea (Evanghelia după Sfântul Ioan, 15, 19) Și nu de puține ori a fost sentimentul meu de căpătâi. Obișnuia să […]
Obișnuiam să fac lucrurile fără să revin asupra lor. Nu ar fi stârnit o dramă uitarea înapoi, dar ce sens ar fi putut să aibă câtă vreme investisem deja timp pentru ele? Țineam lucruri destul de mult lângă mine, iar când le dădeam din preajmă, era pentru totdeauna. Mai rău […]
Toată lumea are un trecut utilitar pe care refuză să și-l ignore. Unii vor totul pentru puțin, alții dau un crâmpei și cred că au pierdut un munte, câțiva mai plătesc voința cu putere. În tot golul socotelilor, plata nu trebuie să fie neapărat materială. Cărțile, actele de credință, iubirile […]
Firește, trebuia să vină și asta. E un soi de internationala a treia, după Valentine`s Day și Ziua Femeii. Între declinări afective și de gen, a apărut formula hedonismului de masă, chit că nimeni nu înțelege nimic din Ziua Internațională a Fericirii. Nici eu nu înțelesesem nimic până când nu […]
