Deodatã eşti cu mine Şi-n aer e un dangãt De clopot care bate Îngenunchindu-mi mintea. – Cum poate sã se-aprindã Lumina din cenuşã, Fãcând din ce se curmã Un orizont de aripi? – Legat de întâmplare, De fapt divers, de moarte, E singur doar trecutul, Ţinut în colivie. Dar dacã […]
De-ar fi sã pun în scris copacii, Din litere ar creşte ramuri, Suind cuvintele în ceruri. Cum se preschimbã unduirea Ce umple aerul de frunze În dans al frazelor pe pagini Şi cum bate din aripi versul Sã prindã lin din urmã zborul Ultimei berze cãlãtoare? De-a v-aţi ascunselea cu […]
Aş vrea sã plec şi totuşi nu mã-ndur, Ţi-aş spune numai ţie ce-am pe suflet, Dar mi-am fãcut culcuş din amânãri. Sub paşii mei tot mai şovãitori, Foşnesc poteci pe care m-aş fi dus, De n-ar fi fost atâtea de visat. Vãzduhu-i încã plin de fâlfâiri Şi codrii minţii ard […]
Dinu Pillat (1921-1975) Dinu Pillat, nãscut într-o familie de artişti, cu un tatã celebru, a fost educat într-un spaţiu privilegiat de rafinament, culturã şi efervescenţã literarã, întâlnind încã din adolescenţã intelectuali de elitã, prieteni ai pãrinţilor sãi, care i-au devenit în timp şi lui apropiaţi precum Vasile Voiculescu, Ionel şi […]
Trecutul poate fi o junglã În care, dacã te-ntorci singur, Fiarele-aducerii aminte S-ar dezmorţi sã te sfâşie, Dar dacã pasul ţi se face Uşor ca boarea printre frunze, Nu se dezlãnţuie stihia. De te aliezi doar cu prezentul, Începi sã simţi de pretutindeni Cum te adulmecã misterul. Te-ai depãrta, dar […]
Pe când mergeam în somn Prin curtea de demult, Am desluşit deodatã Sub umbra unui ram O pasãre tãcutã, Închisã-n colivie. Cum am putut s-o uit Aici atâta vreme? M-am înfiorat în gând. Dac-aş fi nimerit Într-un alt vis de noapte, N-o mai puteam gãsi. Dar pasãrea privea Prin mine […]
În timpul zilei merg Cu cei ce mi-au rãmas, În timp, tot mai puţini, Dar noaptea când adorm, Se strâng în jurul meu Cei care mi s-au dus. Mi-e viaţa un balans Între ce cred cã am Şi ce-mi pare pierdut. Cãci ce se stinge-n zi Se va aprinde-n somn […]
Eu am vãzut clãdiri, pe care nimeni N-a cutezat vreodatã sã le-nalţe, Cu ziduri care pier, dacã-s atinse Şi coridoare care fac meandre, Numai atunci când le îmbie pasul Nedoritor sã dea cumva de-un capãt. Statuile, ce-mpodobesc prea-largul În care intri, vin din amintiri… Strãvechi tapiserii cresc pe tavane, Cu […]
Pe la jumãtatea anilor 60, la puţinã vreme dupã întoarcerea din închisoare, tata m-a luat într-o searã cu el în vizitã la Ştefan Neniţescu, bãtrânul prieten al pãrintelui sãu, venit şi el de curând acasã, dupã 15 ani de detenţie. Din strada care trecea pe lângã Schitul Darvari, unde ne-am […]
I-aş invita pe cititori într-o casã a Bucureştiului copilãriei, unde mergeam în vizitã uneori cu pãrinţii, alteori cu bunica mea paternã. Era locuinţa scriitoarei Lily Teodoreanu, de pe liniştita stradã Romulus. Pãşeam sub coroanele castanilor şi prunilor care rãcoreau grãdina casei vechi şi, ajungând în penumbra holului de la intrare, […]
