L-am cunoscut pe profesorul Dan Duţescu în primul meu an de studenţie, în 1965, când ţinea seminarii de limbã englezã aplicatã în studiul compoziţiei. Ceea ce m-a impresionat, încã de cum a intrat întâia oarã în clasã, a fost eleganţa ţinutei sale, mersul grav şi discret, zâmbetul abia schiţat, privirea atent scrutãtoare. Pãrea cã descinsese dintr-un roman britanic clasic, întruchipând imaginea gentleman-ului în sensul cel mai nobil al cuvântului.
Ascultându-l cum vorbea, cu un impecabil accent englezesc, cu un umor subtil ale cãrui nuanţe îmi delectau mintea, mã simţeam condusã imaginar în ţara ştiutã pe atunci numai din cãrţi. În modestul spaţiu al încãperii unde pãtrunsese, profesorul Dan Duţescu ne aducea, prin felul sãu de a fi, nu numai vraja unui stil inedit nouã, ci şi un model aparte de comunicare în predarea materiei respective. Ne citea de pildã un fragment dintr-o nuvelã necunoscutã, iar apoi ne îndemna sã-i compunem începutul sau finalul dupã gustul nostru; alteori ne dãdea liste de cuvinte din cele mai diverse compartimente ale filologiei, cerându-ne sã clãdim cu ele o compoziţie proprie. Ne lãsa totdeauna libertatea de a ne alege tema şi modalitatea de a o dezvolta.
În epoca de uniformizare mentalã a anilor 60-80, profesorul Dan Duţescu alesese sã cultive discret dar ferm personalitatea fiecãruia dintre studenţii sãi, încurajându-i sã aibã încredere în propriile lor opţiuni. Mi-l aduc aminte cum stãtea în picioare, în spatele catedrei, ascultând cu reţinutã încântare “producţiile” noastre. Mã fermeca politeţea desãvârşitã cu care îşi pronunţa judecãţile de valoare şi critica, astfel încât şi atunci când ne certa dar şi când ne lãuda performanţele, ne învãluia în cãldura aceluiaşi zâmbet tolerant şi maliţios totodatã. Pe când scriam, în intervalul unui extemporal sau al unei teze, îi auzeam paşii ca de felinã printre şirurile de bãnci şi îi desluşeam pe chip veghea cu care urmãrea mişcarea mâinilor noastre pe hârtie.
În afara spaţiului universitar, profesorul Dan Duţescu devenea şi mai interesant. Am şi acum în ochi silueta lui zveltã, în haine închise de tweed, ţinând cu graţie o umbrelã în timpul unei manifestaţii de 1 mai. Din corvoada mãrşãluirii în flanc, alãturi de studenţii şi de cadrele didactice ale Facultãţii de Limbi Germanice, el reuşise sã creeze un spaţiu privilegiat pentru o dezinvoltã conversaţie cu colegii. Îi auzeam inflexiunile melodioase ale glasului, vorbea în româneşte cu aceeaşi eleganţã excentricã, în ambianţa coloanelor de oameni aliniaţi de “organele de ordine”, se deplasa cu aceeaşi atrãgãtoare agilitate cu care s-ar fi mişcat într-un salon aristocratic.
Am înţeles cu timpul cã acel fel de a fi, cãpãtat printr-o aleasã educaţie şi rafinatã culturã, îi servea şi ca armã de luptã împotriva rinocerizãrii comuniste. Serenitatea sa naturalã în miezul degringoladei politice avea un mesaj clar. Pãrea a ne spune cã rãul, oricât de spectaculos în aparenţã, este relativ, pe când binele este un câştigãtor de cursã lungã.
Ultima oarã când l-am întâlnit, prin anii 90, a fost în cadrul unei seri literare, dedicate lui Edgar Allan Poe, la Centrul Cultural American din Bucureşti, unde am asistat la un duel fascinant înte profesor şi fiica sa, Taina, distinsã anglistã, care tocmai tradusese admirabil în englezeşte un poem de Ion Barbu, inspirat din nuvela William Wilson. Se înfruntau douã inteligenţe de elitã cu iubire, umor şi severã rigoare, într-un spectacol de virtuozitate pe tema variantelor în arta tãlmãcirii. Retrasã într-un ungher umbrit al încãperii, am surprins surâsul doamnei Viola, soţia lui Dan Duţescu şi mama Tainei, urmãrindu-i pe amândoi cu o tandrã mândrie.
A fost poate cea mai deplinã clipã trãitã în prezenţa marelui profesor, pe care timpul, de atunci încoace, nu a fãcut decât sã mi-l apropie.
(variantã a evocãrii apãrute în România literarã, nr. 41, 16-22 octombrie 2002)
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
1965! Un an de rascruce in fostul Regat al Romaniei imbracat in vederea distrugerii in zeghe reperista. Anul nasterii doctrinei toxice a national comunismului stalinist. Dupa ce in evul mediu am avut parte din plin, de Bizant post Bizant, a trebuit sa induram si stalinismul post Stalin in surogatul straielor nationale. Ca atare, au fost tolerate oaze de atmosfera intelectuala ca cea creata de profesorul Dan Dutescu, atat de frumos descrisa de Dumneavoastra. Nu mai exista nici un pericol. Tara detentiilor arbitrare genocidale era primita de aproape un deceniu in ONU, puietul de Quercus rubrum din Herastrau, plantat de Nehru si gardianul sef al RPR, prinsese radacini in zorii eliberarii supravietuitorilor inchisorilor politice, dar dupa uciderea in bataie a martirului Ion Mihalache, prea periculos si la varsta senectutii pentru a ramane in viata dupa 1964.Tristetea ce o simt se armonizeaza cu tragismul devastator din induiosatoarea proza in versuri din precedentul eseu, ce descrie perfect faptul ca in anul mortii lui Ion Pillat, Romania se pregatea sa moara, geniala afirmatie a inegalabilui Ioan Stanomir. Cu deosebit respect, Dusan Crstici