Am avut privilegiul sã-l cunosc pe I.P.S. Mitropolitul Nicolae Corneanu în anii 90, când prietena şi colega mea de catedrã, Luminiţa Niculescu, l-a invitat sã vorbeascã despre spiritualitate studenţilor de la Facultatea de Limbi Strãine din Bucureşti. Când a intrat în sala de curs, într-o amiazã cenuşie de martie, încãperea a început treptat sã se lumineze şi prezenţa binefãcãtoare a Pãrintelui a şters oboseala de pe feţele palide ale celor strânşi sã-l asculte. Ne-a spus atunci, cu un glas plin de blândeţe, cã religia creştinã nu este doar aducãtoare de bine şi de frumos ci şi de intensã bucurie. Pe când rostea cuvintele tãmãduitoare, chipul lui se umplea de o bunãtate nemaiîntâlnitã şi smerenia cu care îşi împãrtãşea revelaţiile auditoriului era însoţitã de o continuã minunare, ce se transmitea spontan tuturor.
Retrãind dupã atâta timp scena primei şi ultimei noastre întâlniri, resimt şi acum intensitatea miraculoasã a momentelor care aveau sã-mi punã viaţa sub un nimb ocrotitor de iubire, dar şi bogãţia lãuntricã pe care Pãrintele o revãrsa asupra noastrã, cei adunaţi în jurul lui ca la un foc la care ne puteam încãlzi sufletele rebegite de vremurile pustiitoare de pânã atunci. La sfârşit, atât profesorii cât şi studenţii l-au înconjurat, punându-i întrebãri, cerându-i sfaturi, sau doar privindu-l fãrã grai, aşa cum am fãcut eu, cãci în acea înserare descoperisem în dânsul pe un trimis al lui Dumnezeu. Întrega-i fiinţã strãlucea de calitãţile despre care ne vorbise: binele, bucuria şi frumosul. Nu îl idealizez când fac aceastã mãrturisire. Cred numai cã unii dintre noi, anume cei vrednici în duh, sunt precum ferestrele curate prin care se transmite mai clar şi mai adânc lumina divinã. Prin ceilalţi, mai leneşi, mai delãsãtori, abia dacã ajunge o licãrire prin pâcla geamului murdar. Mie însã mi-a fost hãrãzit sã desluşesc în prezenţa Pãrintelui, ca printr-un vitraliu, razele mesajului cristic.
A urmat apoi un lung şir de ani în care, graţie aceleiaşi prietene, Luminiţa Niculescu, am putut pãstra legãtura cu I.P.S. Mitrpolitul Nicolae Corneanu. Ea mi-a încredinţat adresa dânsului şi numãrul de telefon, îngãduindu-mi astfel sã-i scriu şi sã îl chem din când în când. Ceea ce m-a uimit de la început a fost uşurinţa cu care puteam comunica, firescul convorbirilor noastre, aura pe care mi-o lãsa în gânduri cuvântul Pãrintelui. Într-o zi, a avut mãrinimia sã-mi spunã cã îi sunt ca o sorã mai mica. Am fost şi martora, de la depãrtare, a suferinţelor şi încercãrilor prin care i-a fost dat sã treacã, iar în acele clipe, vorbind cu dânsul, i-am putut aprecia demnitatea şi nobleţea. Cãci nu s-a ferit niciodatã din calea rãului şi a îndurat viteaz şi blajin urgiile sorţii, apãrându-şi credinţa şi convingerile. Îmi împãrtãşea atunci faptul cã urca de mult Golgota vieţii şi cã se împrietenise în timp cu chinurile Calvarului. O datã, când mi-am luat inima în dinţi ca sã-l sfãtuiesc sã evite confruntarea directã cu adversitãţile care îi primejduiau existenţa, mi-a amintit de episodul biblic în care Petru îl roagã pe Isus sã nu intre în Ierusalim pentru a nu fi ucis. “Nimic nu se întâmplã fãrã voia lui Dumnezeu şi atunci de ce m-aş teme?” a adãugat şi deşi vorbea la telefon, i-am desluşit un zâmbet în glas.
Nu ştiu cum ar fi fost viaţa mea dacã nu l-aş fi întâlnit pe Pãrinte. Poate cã nu aş fi cunoscut niciodatã bucuria apartenenţei la aceeaşi luminã linã a blândeţei care vine din nevãzut. Chiar şi acum, când aparent nu mai e printre noi, spiritul dânsului continua sã înfloreascã lãuntric în cei care i-au fost aproape.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Citind cu bucurie, frumoasele si induiosatoarele cuvinte despre fostul Mitropolit al Banatului, chiar in ziua de 27 martie, ziua visului reintregirii Moldovei dragi noua, tuturor, mi-am amintit de o alta zi minunata de august 1991, cand din balconul Operei,in razele soarelui de asfintit, ce luminau dumnezeieste fata angelica si crucea de Parinte, vocea-i blanda multumea divinitatii pentru speranta eliberarii a fratilor de peste Prut. In ceea ce priveste propria-i Golgota, cred ca este suficient sa amintesc cutremuratoarele cuvinte, cuvinte ce ar trebui sa devina a doua deviza nationala dupa „Nihil sine Deo”, scrise de Sanctitatea Sa, Ioan Paul al ll-lea: ” Le sarut lanturile episcopilor greco- catolici romani, fiindca doisprezece au fost, precum apostolii, si nu a tradat nici macar unul!”. Cu mult respect, Dusan Crstici