Articles by: Monica Pillat

O minte albã

O minte albã

Aş vrea sã-mi fie mintea albã Ca o câmpie abia ninsã Şi gândurilor sã le creascã Pânã la cer aripi de înger. Mi-e aprig dor de ne’ntinare, De liniştirea ce coboarã, Când Domnul vine ca zãpada Şi-mi fulguie încet în suflet: Numai atunci imacularea Mi-alinã foamea de luminã.

by · 21 ianuarie 2019 · 0 comments · Agora, Punktul cu var
Harap Alb şi Fata Împãratului Roş

Harap Alb şi Fata Împãratului Roş

Fata Împãratului Roş, pasãrea-suflet sau anima, în viziunea lui Jung, poate fi şi nemurirea smulsã timpului învins prin elevarea sufletului din sfera capriciosului efemer în climatul egal sieşi al contrastelor îmblânzite. Ajuns în faza ultimã a ascezei, eroul n-ar fi o entitate completã fãrã iubire – dimensiunea fundamentalã a fiinţei […]

by · 14 ianuarie 2019 · 2 comments · Agora, Punktul critic
Harap Alb şi probele Împãrãţiei Roşii

Harap Alb şi probele Împãrãţiei Roşii

Împãratul Roş, a treia variantã a lui Cronos (dupã imaginea tatãlui-urs şi cea a Spânului-impostor) îl supune pe Harap Alb celor cinci probe supreme, menite sã istoveascã în erou componenta pieritoare. Existã în toate aceste încercãri un numitor comun: testul incandescenţei în dubla sa semnificaţie de mistuire şi iradiaţie, indicând […]

by · 7 ianuarie 2019 · 1 comment · Agora, Punktul critic
Ajutoarele nãzdrãvane ale lui Harap Alb

Ajutoarele nãzdrãvane ale lui Harap Alb

În timpul ospãţului dat de Împãratul Verde în cinstea aşa-zisului nepot, se aude de la fereastrã glasul pãsãrii mãiastre: „Mâncaţi şi beţi şi vã veseliţi, dar la fata Împãratului Roş nu vã gândiţi!”. La auzul acestor cuvinte, mesenilor li se stricã pe neaşteptate cheful. Pasãrea aduce în vremelnic mesajul unei […]

by · 31 decembrie 2018 · 3 comments · Agora, Punktul critic
Harap Alb în Împãrãţia verde

Harap Alb în Împãrãţia verde

În momentul când stãpânul-slugã şi sluga-stãpân ajung pe tãrâmul fãgãduinţei, Împãrãtia Verde ni se înfãţişeazã sub semnul minusului care aşteaptã sã fie convertit în plus. Însãşi culoarea acestui liman, sugerând elanul fecund al vitalului, este, în viziunea alchimicã a lui Jung , atât un indice al metalului contaminat de acţiunea […]

by · 24 decembrie 2018 · 2 comments · Agora, Punktul critic
Numele lui Harap Alb

Numele lui Harap Alb

Intrând în codru, feciorul trece cu repeziciune de la polul a fi la polul a avea, figurat epic de cele trei întâlniri cu Spânul. În vorbele mieroase ale ispititorului, aparenţa simuleazã esenţa, golul se substituie plinului, ondularea serpentinã a limbajului promited dreapta ieşirii din labirint. Tocmirea slujitorului e pasul cãtre […]

by · 17 decembrie 2018 · 2 comments · Agora, Punktul cu var
Tatãl şi fiul în Harap Alb

Tatãl şi fiul în Harap Alb

În basmul lui Ion Creangã, întoarcerea în timp este figuratã de.traiectoria spiritualã pe care eroul o are de parcurs. La capãt, el va ajunge sã devinã ceea ce este, adicã alesul, în contrast cu ceilalţi, sortiţi sã fie ceea ce devin, sub impactul vremelniciei. “Amu cicã era odatã într-o ţarã […]

by · 10 decembrie 2018 · 1 comment · Agora, Punktul cu var
Somnul din basm

Somnul din basm

Manole se-afundã-n pãdure, lãsând oraşul cenuşiu în urmã. Pe când mergea la voia întâmplãrii, pe cãrãrui întortocheate, zãri deodatã, printr-o rarişte de brazi, acoperişul înegrit al unei aşezãri ascunse sub coama dealului din apropiere. I se pãru ciudat cã el, care ştia ca-n palmã locul, nu-l desluşise pân-atunci. Se apucã […]

by · 3 decembrie 2018 · 1 comment · Agora, Punktul cu var
„Imaginaţia speranţei. Poteci spre Dumnezeu”: Dialog Monica Pillat – Vasile Bănescu

„Imaginaţia speranţei. Poteci spre Dumnezeu”: Dialog Monica Pillat – Vasile Bănescu

Ioan Stanomir: despre Imaginaţia speranţei. Poteci spre Dumnezeu O carte ivită din dialog este o carte vie, una în care vocile comunică și se întrepătrund, oferind imaginea ideilor în construcție. O carte născută din conversație este, adeseori, mai mult decât un moment salvat timpului. Ea este un autoportret polifonic, o […]

by · 19 noiembrie 2018 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Exerciţiu

Exerciţiu

Cum ne-aplecam pe foaia albă, Să ne aflăm imacularea După atâta năruire, Cuvintele au prins să ningă, Peste vacarmul trist al lumii Dând discordanţei o cadenţă. Neliniştile, îndoiala Se unduiră-n melodie, Lung nestematele din sunet Luciră limpezi în auzuri Şi respiraţia regăsită A fost ecoul unei muzici, Care-şi cânta dumnezeirea.

by · 12 noiembrie 2018 · 0 comments · Agora, Punktul critic