La rândul lui, Imre Toth mi-a vorbit odată despre deosebirea dintre meseria de turnător în Est şi în Vest. Imre susţinea că, în Occident, a fi informator este o chestiune de vocaţie, iar informatorul este un profesionist, plătit ca atare de poliţie, prin contract, pentru serviciile pe care le face. […]
1937 15 februarie Iar au trecut lucruri mari peste mine. Despărţirea de Stello, la început din convingerea că trebuie făcută. Am înţeles că sunt lucruri care nu se rezolvă de la sine, ci numai cu violenţă, deci nu ar fi fost expresia sinceră a fiinţei mele. Ar fi fost placajul […]
1955 10 mai Dragoste, am ajuns o mare leneşă la scris. Din ziua de 4 mai, când am predat traducerea, îmi tot propun să scriu şi nu izbutesc! Evenimentul de seamă – moartea lui George Enescu; mi se pare fals să scriu „moartea”, îl simt mai viu ca oricând, liber, […]
13 mai Am o poftă mare să lucrez, să scriu, dacă n-aş fi mereu întreruptă. Moartea lui G. Enescu m-a întristat foarte. Şi totuşi îl simt prezent. Toate cuvântările, articolele îl evocă mai mult sau mai puţin. Pot spune cinstit că din cele citite şi ascultate cea care mi s-a […]
1938 19 iulie A murit Regina [Maria] noastră iubită! Mi se pare că mă despart de un prieten mare. Ce curioasă reacţie! O durere, o tristeţe, nu vie şi totuşi pătrunzătoare. Se termină o epocă mare, dintr-un punct de vedere, uşoară, din altul. Cu zâmbetul ei se duce parcă acea […]
Textul profesoarei Sanda Golopenţia este o reacţie la un gest care echivalează cu lichidarea unui patrimoniu inestimabil. Publicarea sa de către revista noastră este un gest de asumare al rezistenţei intelectuale, sub semnul lucidităţii. Institutii românești de talia Muzeului Țăranului Român și a Muzeului Satului au nevoie de susținerea inspirată […]
Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Henry. A trăit ca un şobolan, cu o claie de păr pe cap la început. Henry n-a fost laş. Nu prea. N-a părăsit niciodată nimic; în schimb prindea rădăcini când lucruri ca mila se subţiau. Aşa că poate că Henry a fost o fiinţă umană. Să […]
Zăcea cândva o chestie pe inima lui Henry atât de grea, că de-ar fi avut o sută de ani & peste, & plângând, fără somn, în tot timpu-ăla Henry nu s-ar fi putut face bine. Începe iar mereu în urechile lui Henry mica tuse undeva, un miros, un clinchet. Şi […]
Camera 231: săptămâna a patra Ceva negru undeva în panoramele din inima lui. Lalele de la soţii Tate îi trezeau lui Henry cheful să fie o lalea şi să nu dorească mai mult decât apă, decât lumină, decât aer. Însă nervii îi huruiau întunecat, nesupuşi, & sufocarea apărea, whiskey-ul vis […]
Placa se lasă-ntr-o parte, fără flori, ziua-i aproape dusă, stau pe mormântul tatălui meu cu mânie, deseori, deseori şi înainte am mai făcut pelerinajul ăsta crâncen la unul care nu mă poate vizita, care şi-a rupt pagina cu totul: mă întorc pentru mai mult, scuip pe mormântul bancherului ăstuia groaznic […]
