Ca orice om care-o zbughește din sine,
destul am mai pătimit.
În piatră am semănat șerpi grași, cu capetele de aur,
și ei s-au întors împotriva mea și m-au nimicit.
Limbile lor m-au curtat până aproape de locul în care
eu întinsesem mese îmbelșugate, și dealuri cu viță-de-vie,
și mări pe care netulburată umblam,
asemenea Domnului.
Unde dorm ielele și năpârcile, încap și cuvinte.
A lor va fi slava, când se vor scurge
prin țesătura diformă a zilei,
tremurătoare și vlăguite ca diminețile de octombrie,
în ghearele unui vultur.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).