Dinspre mare năvălește vâlvătaia sfârșitului,
dinspre mare
o corabie sângerie, părăsind trupul.
Binevântat fie cel ce se-ncumetă
să taie în carnea mea un golf al pustietății,
un aer mirosind a vulpi polare și-a aur –
ale lui vor fi oglinzile din care iarăși ies tânără
și fericită precum apa fântânii.
O noapte ca în stomacul coiotului,
o noapte râșnind cele mai noduroase zăpezi,
o noapte-mbuibând cu totul orașul,
îmi cotropește fiecare celulă.
O, bietele mele oscioare,
spășite sticlind sub epiderma mirată,
fără să știe că nu vor mai apuca
înflorirea!
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
