Fără noimă ar fi să mă-ntreb de ce ulmul se numește ulm, și nu altfel,
de ce vâjâitul sângelui mai mult a frăguțe miroase decât a moarte:
o albie a gurii ce se-ntristează aidoma ramurii de măslin.
Ce vis mă răvășește noapte de noapte, ce voce de care nu am scăpare:
porumbelul păcii lăfăindu-se într-o baltă, după ce plouă!
Măsura de siguranță: biblioteca prin care mișună
șerpi și păianjeni, îndată ce adormim.
Dacă ei ne leagănă somnul, dacă ei îl sălbăticesc, vina le aparține.
Dar noi, dimineața, aceiași suntem,
în fața Domnului când ne deslușim rătăcirea.
Scârț! Scârț! Pe pământ sau în cer, frigul deschide poteci.
Nici nu e de mirare că numai prin ceață zărim mântuirea:
reveriile măceșilor trosnind precum veacurile, în fălcile unui urs.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
